Jump to content
ELFORUM - Forumul electronistilor

Ce puteti face cu o pila uzata


TESSLA
 Share

Recommended Posts

De ceva timp m-am ocupat cu realizarea de manere pentru cutite asa ca am zis ca este momentul sa trec la urmatorul pas si sa confectionez cutitul cu totul, adica inclusiv lama, nu doar manerul. Lama am confectionata-o dintr-o pila dreptunghiulara de care nu mai aveam nevoie. O etapa foarte importanta in realizarea cutitului este alegerea pilei. Unele pile sunt cementate superficial (adica sunt dure doar la suprafata) si ca atare acest tip de pile nu sunt utilizabile pentru realizarea lamei. Cum depistam daca pila e buna? Taiem cu flexul o bucata din pila, avand grija sa nu incalzim prea tare pila ( de exemplu taiem jumatate de centimetru din varful pilei, fara sa apasam prea tare pe flex). Apoi incercam sa vedem cat de tare e materialul din zona taieturii prin lovire moderata in acea zona cu un alt metal dur. Daca metalul dur "musca" din zona taieturii, ineamna ca pila e tare doar la suprafata si nu avem ce face cu ea. Daca insa, in urma loviturii nu raman urme foarte vizibile, insemana ca pila e buna pentru realizarea unui cutit. O alta modalitate de a testa pila este sa incercam sa o indoim. Daca pila se indoaie si ramane indoita, nu e buna. O alta modalitate mai este sa polizam pila pe o adancime de jumate de milimetru sau mai mult si apoi sa incercam cu o alta pila buna sa vedem cat de tare e materialul in zona polizarii. Dupa ce ne-am convins ca pila este dura peste tot (nu doar la suprafata) urmatorul pas este decalirea. Eu am decalit pila in soba. Am lasat-o sa se inroseasca bine, dupa care am potolit focul si am lasat pila acolo sa se raceasca in voie. Daca decalirea a reusit pila trebuie sa fie acuma mai moala astfel incat poate fi prelucrata usor cu flexul sau o alta pila. Pasul care urmeaza este sa dam forma lamei, sa o polizam si sa dam gaura pentru nituri. Aici va dau un sfat: cand realizati taisul nu polizati foarte tare (lama nu trebuie ascutita foarte tare) intrucat este posibil ca atunci cand vreti sa incalzitit lama pentru calire, taisul sa se topeasca, sau, dupa ce scoateti lama din foc, taisul sa se raceasca prea repede, pana sa introduceti in apa.Dupa ce ati modelat lama si ati gaurit-o, urmatorul pas este calirea. Eu am calit lama tot in soba (am o soba care trage bine). Puneti lama la inrosit si atunci cand lama nu mai e atrasa de magnet, e pregatita pentru calire. Dupa ce ati vazut ca lama nu mai e atrasa de magnet, mai tineti-o in foc inca vreo zece minute (urmariti ca sa fie rosie peste tot) si apoi introduceti lama in saramura (apa cu sare). Aici va dau inca un sfat, alegeti o pila mai groasa pentru a confectiona cutitul ( macar 3 mm) intrucat daca lama e prea subtire se poate stramba atunci cand o caliti. Pentru a testa daca a reusit calirea, incercati sa piliti lama dumneavostra cu o alta pila. Pila nu trebuie "sa prinda" pe lama si sa alunece ca pe sticla. Daca nu a reusit, incalziti iar lama , mai tare de data aceasta.Urmatorul pas este temperarea lamei, intrucat in acest stadiu lama este foarte dura dar si casanta. Se introduce lama la cuptorul de gatit si se tine acolo la 200 - 250 de grade timp de o ora. Dupa asta lama se slefuieste si se ascute la manual sau la un polizor cu banda, dar avand grija sa nu incalzim prea tare materialul si sa decalim lama. Dupa finisare lama se introduce in clorura ferica. Se tine acolo aproximativ trei minute si apoi se spala cu apa. Dupa acest procedeu lama este gata pentru utilizare si puteti trece la executia manerului. Acesta poate fi confectionat din corn de cerb, de caprior, din lemn, cum prefera fiecare. Cutitul prezentat de mine are manerul confectionat din lemn de frasin, nituri de aluminiu si apoi este lacuit cu durolac. Materialul negru care incadreaza lama este carton presat de la capacul spate al tv-urilor Telecolor.

post-35038-139829800205_thumb.jpg

post-35038-139829800217_thumb.jpg

post-35038-139829800232_thumb.jpg

post-35038-139829800243_thumb.jpg

post-35038-139829800254_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

Fara suparare, dar la ce bun? In vara lui 2012 am cumparat un cutit de bucatarie cu 2,5 lei(eram pe litoral si aveam nevoie dimineata, la hotel) e perfect ascutit si acum, desi in aproape 2 ani numai pe acela l-am folosit. Merita confectionat un cutit dintr-o pila, daca unul gata confectionat costa 2-3 lei?

Link to comment
Share on other sites

Depinde ce vrei de la acel cutit, daca`i de taiat doar piinea si salamul e buna orice tinichea inoxidabila!Daca insa si lucrezi cu acel cutit se schimba datele problemei, nu mai rezolvi treaba cu 2 lei....Asa cutitul meu de lucru e un Mora Luna , costa mai mult decit 2-3 lei dar il folosesc si pe post de pirghie, surubelnita sau dalta cind tai cablu de Cu si nu am altceva la indemina.Din punctul asta de vedere se merita sa`ti faci unu pentru mina ta , mai ales daca stii la ce`l folosesti.Eu as prefera sa`l am cu lama de vreo 3mm de groasa ,nu de alta da pe ala ce`l am pe dimensiunea asta parca nu`mi vine sa`l troznesc cu ciocanul!Necazul cu astea din pila e ca nu prea`s reproductibile performantele , si pilele au diferite tipuri de otel .Demult mai ne faceam si eu cu un prieten cutitele dar foloseam ca material supapele de Diesele mari sau camasa de rulment insa aveam acces la forja si ciocan mecanic.Ca sa nu se indoaie lama in procesul de calire il tineam vertical in lichid si "taiam" lichidul cu el, in nici un caz nu`l miscam cu "latul" , cind apare vaporizarea lichidului se reduce viteza de racire, in felul asta daca e pus in lichid pe "lat " difera viteza de racire din partea de jos a lamei cu cea de sus sau din partea in care`l misti.In felul asta de raceste mai repede pe o parte si se contracta mai tare materialul in acea parte.Grig

Link to comment
Share on other sites

Poate colegul Spitfire are dreptate, dar trebuie apreciat faptul ca mai sunt oameni ce vor sa faca lucruri, oricare ar fi ele. Suntem pe un forum de pasionati in constructii electronice, chiar daca mai avem si sectiuni dedicate lucrurilor gata facute.

Pe mine m-a bucurat prezentarea colegului Tessla, iar confectionarea acestui cutit din materiale la indemana m-a dus cu gandul la un prieten ce realizeaza astfel de lucruri dar mult mai elaborate. Lama de damasc confectionata din cablu de otel forjat si batut la ciocan pana se sudeaza firele intre ele, polizate la mare arta si apoi tratate cu acid pentru evidentierea desenelor firelor impletite, manere mai sofisticate si teci din diverse materiale. Poate ca acest cutit din pila este un prim pas catre o viitoare opera de arta!

Felicitari!

Aici o poza cu unul din cutite:

post-4689-139829800274_thumb.jpg

 

Si mai multe discutii aici http://forum.capcompas.ro/index.php/topic,483.75.html

Link to comment
Share on other sites

Da, multumesc pentru felicitari. O sa pun poze si alte cutite la care am confectionat doar manerul. Legat de lama de damasc, am incercat si partial am reusit sa confectionez una dar din cauza ca forja fierarului la care am lucrat lama nu dezvolta o caldura suficenta, lama s-a delaminat in unele locuri dupa calire. Oricum, asta ramane telul meu, sa realizez o lama din asta, dar mai intai voi face o forja ca lumea si o presa hidraulica pentru forjare

Referitor la ce a spus colegul Spitfire, daca-mi dai cutitul tau de 2,5 lei iti arat ca il fac fierastrau cu asta al meu confectionat din pila. In general lamele de cutit care se ascut usor si isi pastreaza taisul o perioada lunga sunt din oteluri care ruginesc, nu din inoxidabil.

Pentru cei care vor sa faca asa ceva si sa obtina rezultate sigure, se gasesc niste pile intr-un lant de supermarket-uri cunoscute, cu manerul albastru cauciucat. Eu cu pile de alea am lucrat si am scos lame bune.

Link to comment
Share on other sites

Felicitari! Si eu am facut de la zero 3 cutite, mai mult ca experiment si pasiune. Cel mai nou (cel de sus) e din inox, are manerul din salcam si are cam 10 ani de utilizare in bucatarie ca scula supertaioasa, de fapt ca si celelalte. Cel din mijloc e cel mai vechi, are lama din ceva otel carbon, oxidabila, foarte dura iar minerul din lemn de corn. Cel de jos l-am facut acum aproximativ 12 ani, lama e dintr-un otel inoxidabil lar manerul e din lemn de prun. Toate aceste cutite stau in bucatarie, le folosesc normal, stau si in chiuveta, etc. Iata-le:https://dl.dropboxusercontent.com/u/371 ... 060220.JPG Singura restrictie pentru toata lumea (si pentru orice cutit de taiat) e sa NU taie pe farfurie. Cu cutitele de taiat in bucatarie NU se taie pe ceramica si sticla. (numai cu cele de masa) (toate lemnele de maner le-am tratat initial cu rasini epoxidice)
Cu toate astea, nu am cu ce sa ma laud comparativ cu prietenul meu "Cutitaru'", de la care am si cumparat citeva cutite...Chiar el le face de la zero: http://knives2use.blogspot.ro/
Normal, eu sunt "electricianu", iar el e "cutitaru' "
Link to comment
Share on other sites

parerea mea e ca e interesant acest tutorial, merita citit si bagat la cap!

sincer am vazut acel anunt al lui TESLa, ''cumpar pile folosite sau uzate'', nu-mi mai amintesc cum era; cert e ca mi-am pus întrebarea ''what the hack?''

intrebare din public: de ce la final se scufunda in clorura ferica?

PS: titlul e incomplet, ar trebui completat, nu modificat cu cateva cuvinte utile: ''tutorial executare'' un cutit adevarat sau altfel la alegerea  administratorului.

Link to comment
Share on other sites

intrebare din public: de ce la final se scufunda in clorura ferica?

 

Otelul de Damasc e facut prin forjarea mai multor feluri de otel impreuna. Pentru a scoate in evidenta (doar vizual) straturile, piesa se trateaza cu o substanta coroziva, in cazul asta clorura ferica. Substanta coroziva va ataca diferit tipurile de otel, scotind in evidenta textura.

Oricum, situatia e controversata: http://ro.wikipedia.org/wiki/O%C8%9Bel_de_Damasc

 

Tratarea cu clorura ferica e utila DOAR in cazul in care prelucrezi un cutit (sau de ce nu, topor) din otel de Damasc.

Link to comment
Share on other sites

uşor offtopic: din câte am mai citit eu, se pare că se folosea fier "meteoritic" pentru săbiile "de Damasc"...destul de explicabil, la acea vreme o "piatră căzută din cer" însemna că are proprietăţi extraordinare... şi chiar aveau: fierul meteoritic, evident, nu a avut parte de "tratamentul" de pe Pământ, aşa că...

 

o altă teorie consideră că foloseau o tehnică asemănătoare cu cea a producerii săbiilor de samurai: Japonia nu prea are motive de laudă privind calitatea minereului de fier local, şi nici n-a fost la acea vreme mare importatoare, totuşi, au realizat săbii deosebit de rezistente comparativ cu echivalentele lor vestice...

Link to comment
Share on other sites

Cutitul se scufunda in clorura ferica pentru a nu mai rugini asa usor. Se formeaza un strat de oxid la suprafata care pasiveaza orecum suprafata. Daca nu tratezi lama in nici un fel rugineste cat te-ai sterge la ochi. Am patit sa rugineasca lame in timp ce le ascuteam cu o piatra umeda si luasem o mica pauza.

Link to comment
Share on other sites

Nu am experienta prea mare in tratarea lemnului pentru manere, personal le lacuiesc. Pe viitor planuiesc sa le fierb in ulei de in. Materialul preferat de mine pentru manere este cornul de caprior. O sa postez in seara asta niste poze cu cateva cutite cu maner de corn de caprior si o sa am si o mica surpriza pentru cei ce urmaresc acest topic.

 

P.S. dupa cum am promis revin cu niste poze cu manere realizate de mine si cu surpriza.

Cutitul mare are lama cu o lungime de aproape 30 cm si provine de la o baioneta de ZB 24.

Cutitul mai mic are lama din otel inoxidabil si manerul complet personalizat dupa anatomia mainii mele.

Surpriza mea pentru dumneavoastra e, dupa cum se poate vedea din poze....un brici. Pentru cei care nu stiu....cu asa ceva se barbiereau barbatii inainte sa apara aparatele de ras cu lama. Tot briciul e confectionat manual. Lama e confectionata dintr-o platbanda de otel  suedez UHB 20 C, manerul /suportul /teaca este realizata din lemn de frasin lacuit. Conturul brut al lamei a fost realizat cu ajutorul flexului, apoi al polizorului cu banda. A urmat calirea, apoi polizarea concava a lamei ( hollow grind ) tot cu polizorul cu banda. Apoi s - a trecut la ascutirea manuala cu ajutorul a mai multor pietre de granulatii diferite intre care s-a intercalat si imersarea in clorura ferica. Iar la final binenteles ca a urmat si un barbierit umed.

post-189241-0-34966100-1398631294_thumb.jpg

post-189241-0-79789600-1398631333_thumb.jpg

post-189241-0-18503800-1398631371_thumb.jpg

post-189241-0-79097800-1398631400_thumb.jpg

post-189241-0-36610000-1398631430_thumb.jpg

post-189241-0-90201300-1398631486_thumb.jpg

post-189241-0-74920400-1398631527_thumb.jpg

post-189241-0-90076700-1398631593_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Readuc la viata acest topic si va prezint ce puteti face cu o pila uzata sau nu si niste otel de foaie de arc. Este vorba de o lama stratificata, obtinuta prin forjarea si sudarea la cald a celor doua tipuri de otel. Initial am inceput cu sapte bucati de otel ( 3 bucati de pila si 4 de foaie de arc). Aceste bucati au fost incalzite pana la temperatura de sudare si apoi batute la ciocan pana s-au sudat. Dupa ce s-au sudat, lingoul obtinut a fost alungit pana la dublul lungimii initiale si apoi taiat in doua. Bucatile rezultate au fost curatate cu flexul de oxizi, si apoi suprapuse pentru a fi iarasi sudate la cald. Au rezultat deci in jur de 14 straturi. Dupa sudura, noul lingou a fost rasucit. Dupa rasucire, bucata de otel a fost iarasi adusa la temperatura de sudare si a inceput sa ia forma unei lame de cutit sub bataile ciocanului. Apoi, lama rezultata a fost iarasi incalzita pana la rosu aprins si lasata sa se raceasca in voie. Dupa care a urmat calirea si temperarea. Manerul cutitului este din lemn de prun lacuit. Rezultatul se poate vedea mai jos. Pentru cine doreste mai multe detalii puteti cauta pe net "pattern welding". E plin youtub-ul de videoclipuri care detaliaza procesul. Otelul obtinut mai este cunoscut si sub denumirea incorecta de "otel damasc". E o denumire gresita, dar foarte utilizata totusi. Daca doriti mai multe detalii privind procesul sau echipamentul folosit, va stau la dispozitie.

post-189241-0-83598900-1403563724_thumb.jpg

post-189241-0-85083700-1403563745_thumb.jpg

post-189241-0-33779200-1403563775_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Salut, poti sa mi spui si mie cum ai procedat la calirea otelului uhb 20c deoarece am cumparat si eu o platbanda din acest otel si sunt curios in privinta calirii. 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Raspund cam tarziu, dar sper sa-ti foloseasca. Am incalzit otelul pana la rosu aprins, l-am mentinut asa 5 minute dupa care l-am scufundat in saramura, adica apa cu sare. Otelul asta e destul de "iertator" in privinta calirii, asa ca nu o sa ai probleme. Mai poti verifica daca ai ajuns la temperatura care trebuie, cu un magnet. Peste o anumita temperatura, punctul Curie parca se numeste, otelul nu mai e atras de magnet. Atunci il poti cali.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.
Note: Your post will require moderator approval before it will be visible.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.Terms of Use si Guidelines