Electrecord...

[feri.visky]

Pentru mine a fost o surpriza sa gasesc asa ceva in piata de vechituri in ARAD...

[carageae]

Super...am mai vazut asa ceva dar numai rusesti...Ce aveau pe spate, liniile obisnuite de carte postala?

[feri.visky]

Da! Si autorii pozelor si muzica...1.Foto: D. Grigorescu, muzica: Hora Furtuna...2.Car cu boi de N. Grigorescu, muzica: Romanta, Ioana Radu!!!!

[fcon]

Cand aud cuvantul "Electrecord", ma gandesc automat la "inginerul de sunet" Romeo Vanica, cel care a stricat tot ce era de valoare in muzica de pe vinil... Nu iesea nimic, sa nu fie "masterizat"/supervizat de "maestrul bucatar"(/macelar).Toate discurile sunau ca porcu' (cand ma gandesc la colindele Madrigalului, m-apuca plansul...).Mare rau a facut omul asta si-o sa-l urasc cat mai am din viata...

[feri.visky]

Ma voi stradui sa "reactualizezi" ceva de ascultat aceste "vederi"... In anul aparitiei lor (1964-65) de abia am fost "eliberat" din Baragan...

[hpavictor]

Exceptional ! Este probabil cel mai frumos cadou pe care l-ati primit de Paste . Felicitari , si sper ca discurile sa fie intr-o stare bună , fara uzura.... Sa va mai duceti in targul de vechituri , sper sa aveti succes in continuare !

[feri.visky]

Nici nu va vine sa credeti ce palpitatii am avut vazand acest plic pentru... 1 leu!!!

[carageae]

Ce pacat ca azi nu se mai face asa ceva...la materialele actuale ar iesi ceva care chiar ar fi durabil - ma gandesc la fibrele de carbon sau kevlar...daca bine stiu ce se mai face azi sunt LP-uri cu fata inscriptionata, la noi cred ca Alexandru Andries a facut ultimul album asa, in varianta limitata, pentru colectionari, dar la un pret destul de mare...e vorba de albumul "Petala".

http://alexandries.free.fr/andries/docu ... etala.html

[Trabant]

Aici ii dau dreptate lui FCON. Am si eu cateva discuri electrecord, ale anilor 80, si inceputul lui 1990, cu muzica straina si clasica....si suna ingrozitor, nu au puritatea sunetului de vinil. Ma rog, mai putin conteaza daca le rulezi pe un pickup cu doza ceramica care actioneaza un amplificator de 2 x 1 W pe niste trompete de boxe, atunci e satisfacator. Insa da ca le rulezi pe instalatie hi-fi, s-ar putea sa iti vina sa le faci aeroplane. Am si cateva discuri ELECTRECORD, care totusi suna bine. O mare meteahna a discurilor elecrecord aceea ca se uzau extrem de repede, indiferent de pickupul cu care le ascultai fi ca era un tesla sau supraphon cu doza ceramica si mecanica rudimentara sau un technics SL1200 cu doza magnetica, antiskating,servoasistat , se uzau ingrizotor de repede, aparea "gropile" care faceau acul sa sara.

[feri.visky]

Si... mai am un fotodisc fabricat la Budapesta la ColorVox, pentru RDG... dupa cum arata poza o fi ceva romante; cantaretul este Fred Frohberg si titlul melodiei: Zwei gute Freunde... Altceva in domeniu numai am!P.S. Nu exista nici un indiciu despre data fabricatiei...

[Trabant]

Cat despre FOTODISCURI , am avut si eu cateva, insa risti sa distrugi doza cu aceste discuri. Sunt din material extrem de subtire iar la redare doza sapa in ele, si exista riscul de defectare a dozei. Tineau cam 2-3 redari apoi puteau fi aruncate. Puteai sa le mai rulezi , cu riscul mentionat. In plus de asta, nici fidelitatea nu este o grozavie, calitatea sunetului semanand cu cea de radio MA. Eu am avut niste astfel de fotodiscuri RDGiste, am avut si ceva rusesc ( pe un soi de film erau facute, materialul era asemanator filmului foto). Le-am aruncat insa, cu multi ani in urma. Daca vrei sa distrugi un pickup, pune fotodisc pe el.

[Trabant]

Din cele RDGiste pe care le-am avut :Unul cu Jurgen Hart - Sing mei sachse sing si celalalt Hauff & Henkler - Paloma Blanka. Monika Hauff & Klaus Dieter Henkler au adoptat aceasta melodie imediat ce a fost publicata de George Baker. Erau cunoscuti sub numele Hauff und Henkler si au aparut multe fotodiscuri cu ei in 1975.

[carageae]

Daca uzura fotodiscului discului nu conteaza se poate folosi un pick-up rusesc - gen Acord 201, astea nu patesc nimic, am avut un disc spart, rupt un doua, pe care l-am lipit cand eram mic - voiam sa vad ce e pe el...am pus etichete de hartie pe partea inscriptionata si am topit usor cu pistolul de lipit marginea discului...la prima incercare s-a oprit acul si platanul mergea, dar discul ba...acul n-a patit nimic...Am refacut operatiunea si am reusit sa redau discul...era un disc single cu Salvatore Adamo primit de mama rupt de posta romana - era trimis din Italia in plic obisnuit. Voiam doar sa aud ce era pe el, evident ca pacanea ingrozitor (de aproximativ 90 de ori pe minut...asta presupunand ca turatia pick-upului era de 45 de ture...) cred ca mai pot gasi discul pentru eventualii curiosi...