Jump to content
ELFORUM - Forumul electronistilor

Receptorul cu reactie "perfect" - discutie


VAX
 Share

Recommended Posts

Pentru incepatori radioreceptoarele cu reactie reprezinta o alegere buna. Sunt simple, sunt sensibile si selective, au farmecul lor. 
Problema este ca schemele care circula pe internet au deficiente majore. Sunt replici ale unor versiuni de la inceputul radioelectronicii, cu hibe in functionare. 

 

Trebuie sa stiti ca toate elementele active cunoscute (tuburi electronice, tranzistoare) sunt neliniare. Amplificarea lor creste cand creste nivelul semnalului de la intrare. Din acest motiv radioreceptoarele cu reactie sunt instabile in functionare si nu se poate creste gradul de reactie prea mult pentru ca intra in oscilatie la orice impuls aparut la intrare. Lucreaza cu histerezis, adica dupa ce au intrat in oscilatie, trebuie sa scazi gradul de reactie mult sub cel avut la intrarea in oscilatie, pentru ca oscilatia sa inceteze. 

Sa presupunem ca reactia este chiar sub pragul de oscilatie si semnalul de la intrare este la limita zgomotului de fond (uV). Daca creste putin semnalul, creste si amplificarea, produsul beta*A devine supraunitar si circuitul incepe sa oscileze. O solutie de ameliorare in privinta asta consta in liniarizarea elementului activ prin introducerea unei reactii negative locale. Ex. in schemele urmatoare :
 
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/ris3.gif
http://www.radiolamp.ru/shem/q_multiplier/q_umn.gif
http://www.radiolamp.ru/shem/q_multiplier/q-umn.gif
 
Rezistorul R1 din catodul triodei (referire la prima schema) este responsabilul cu reactia negativa. Se observa ca in acest caz amplificarea A se regleaza din negativarea grilei triodei (se modifica panta tubului - transconductanta), cu potentiometrul  R3. Necazul este ca rezistenta din catodul lampii (de ordinul kiloohmilor) introduce mult zgomot si circuitul nu se poate utiliza eficient la intrarea radioreceptoarelor. Merge bine in amplificatorul de trecventa intermediara (FI), unde semnalul este deja amplificat de etajele anterioare. Aceasta schema de liniarizare, cu rezistor introdus in catodul tubului amplificator (ceva asemanator), se intalneste la circuitele multi-Q (Q-multiplier) fabricate de firma Heathkit. 
 
http://www.n4mw.com/gd125.pdf
http://www.jvgavila.com/qf-1.gif

 
O alta deficienta majora a schemelor clasice de detectoare cu reactie pozitiva, este aceea ca se foloseste acelasi element activ (tub, tranzistor) pentru a realiza cele doua functii, de amplificator cu reactie pozitiva si de detector. La vremea respectiva tuburile electronice erau scumpe si s-a cautat sa se obtina totul cu un singur tub. Pentru functia de amplificator cu reactie pozitiva elementul amplificator trebuie sa lucreze cat mai liniar, iar pentru cea de detector cat mai neliniar. Cele doua cerinte se bat cap in cap.

La detectoarele cu reactie pozitiva clasice, cu tub electronic sau tranzistor JFET, se introduce in circuitul grilei (portii la JFET) un grup R-C care ajuta detectia.
 
http://www.qsl.net/5z4ft/armstrongregenrx.gif
http://www.w7ekb.com/glowbugs/rx/Regens/FETREGN2.gif
 
Dar circuitul respectiv afecteaza grav functionarea in regim de amplificator cu reactie pozitiva. Pe langa fenomenul de histerezis care apare la intrarea si iesirea din oscilatie, datorat neliniaritatii elementului amplificator, apare o oscilatie de joasa frecventa (oscilatie de autoblocare, suprapusa peste semnalul de RF, ca la receptoarele cu superreactie) atunci cand vrem sa crestem la maxim gradul de reactie pozitiva. Acest fenomen, de autooscilare pe frecventa joasa, este datorat in primul rand grupului de detectie (circuitul RC) din grila tubului. Trebuie ca circuitul regenerator sa nu aiba constante de timp introduse de retele RC, adica sa se faca cuplajul pe direct, ca la multi-Q adevarat. Sau macar constantele de timp ale retelelor RC de pe bucla de reactie sa fie mici, de ordinul perioadei semnalului de RF (adica cu mult in afara domeniului de audiofrecventa).
Un exemplu bun de circuit multi-Q (dar nu perfect) este urmatorul :
 
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/ris4.gif
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/index.php?no=1
 
Si ceva asemanator, tot de la rusi :
 
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/presel.gif
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/index.php?no=2
 
Detectorul cu reactie "perfect" trebuie sa nu introduca amortizari ale circuitului oscilant LC, adica circuitul LC sa-si faca bine treaba si cand reactia pozitiva este mai mica. Asta implica impedante foarte mari atat la intrarea in amplificator, cat si la iesirea acestuia, acolo de unde se intoarce semnalul la circuitul LC de la intrare. 
Din acest punct de vedere, schemele derivate din oscilatoarele Hartley sau Colpitts nu par sa fie optime, desi se folosesc cu rezultate acceptabile.
 
http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/ris2.gif
 
Cuplarea circuitului LC la catodul tubului amplificator (adica in punct de mica impedanta) duce la suntare puternica. Montajul este critic la reglarea reactiei. Numai in pragul de oscilatie impedanta "vazuta" de circuitul LC in catodul tubului este mare.
 
Mai este necesar ca modul de reglare a reactiei sa nu afecteze serios frecventa de acord, adica sa nu introduca reactante variabile (capacitati, inductante). Dar si daca totul ar lucra liniar si daca nu ar exista elemente reactive care sa afecteze frecventa de acord in timpul modificarii gradului de reactie, frecventa de acord tot are o mica fuga atunci cand umblam la reglajul reactiei. Frecventa este maxima atunci cand circuitul este chiar in pragul oscilatiei si scade putin cand se depaseste acest prag, sau se scade reactia sub pragul respectiv.
Formula care da frecventa de rezonanta la circuitul LC paralel real este :
 
http://www.learnabout-electronics.org/ac_theory/images/Mod9-f-resLF.gif

http://www.learnabout-electronics.org/ac_theory/images/Fig-10-0-1.gif

Unde R este rezistenta (de pierderi) in serie cu bobina. Condensatorul se considera ideal. Se observa ca frecventa de rezonanta a circuitului LC cu pierderi (R diferit de zero) este mai mica decat la circuitul LC ideal. Reactia pozitiva introduce o rezistenta negativa in serie cu R si L. Daca suma dintre rezistenta negativa introdusa de reactia pozitiva si R (rezistenta de pierderi a bobinei) este egala cu zero, atunci este indeplinita conditia de intretinere a oscilatiilor. O rezistenta negativa prea mare in modul (functionarea peste pragul de intrare in oscilatie) duce la scaderea frecventei de oscilatie (rezonanta). Acelasi efect il are si functionarea sub pragul de oscilatie.
 
http://www.learnabout-electronics.org/ac_theory/images/Mod9-f-res.gif
 
Ultima formula este pentru circuitul LC ideal, cum probabil v-ati dat seama.
 
Functionarea cat mai liniara a elementului amplificator (tub electronic sau JFET) implica o polarizare pe grila (poarta) cat mai aproape de zero volti. Adica fara negativare, sau cu negativare minima. La circuitele cu tranzistoare bipolare trebuie sa se lucreze la curent de colector ceva mai mare (3-5 mA). Eu consider ca schema cea mai indicata ar fi cea cu baza la masa, cu circuitul LC in colectorul tranzistorului si cu reactia (cuplajul) colector-emitor prin condensator de mica capacitate. 
 
http://www.radiolamp.ru/shem/q_multiplier/q1.jpg
 
In schema indicata reactia se regleaza din rezistenta R2 din emitor. Se modifica curentul din tranzistor si implicit transconductanta lui. Merge si asa, dar eu consider ca este mai bine sa se mentina curentul constant si sa se regleze reactia din condensatorul de cuplaj C3 (colector-emitor), care se va inlocui cu unul variabil. Si mai bine ar fi daca s-ar putea face reglarea reactiei prin ambele metode (brut din condensator si fin din rezistorul din emitorul tranzistorului).
 
In concluzie, nu recomand sa se utilizeze schemele clasice, daca vreti performanta si operare usoara a circuitului. Se va folosi circuit multiplicator de Q si detectorul cu dioda, sau de alt tip, va fi separat. La semnale foarte slabe in antena (uV) nivelul tensiunii care ajunge la detector este mic si detectorul nu poate sa functioneze bine. De asta recomand ca intre Q-multiplier si detector sa se puna un amplificator de banda larga (A=10-20). 
Schemele cu tuburi electronice pot fi transpuse in scheme cu JFET-uri foarte usor, daca aveti pregatirea de baza in electronica.
Desi par sa fie de domeniul trecutului, astfel de montaje pot sa fie utile si in prezent. Chiar si receptoarele digitale (SDR) pot sa beneficieze de un plus de performanta daca intre antena si receptor se intercaleaza un astfel de circuit, cu rol de preselector. Circuitul multi Q asigura semnal bun pentru receptor, iar detectorul permite functia de monitonizare a receptiei. Dar semnalul de dupa multi-Q este de nivel mare si precis "ineaca" receptorul. De asta este nevoie si de un atenuator reglabil introdus intre multi-Q si receptor.
Si ca sa fie totul facut bine, trebuie ca inainte de multi-Q sa existe si un amplificator acordat. Tot montajul necesita un condensator variabil cu doua sau trei sectiuni. Amplificatorul trebuie sa fie ecranat perfect in raport cu circuitul multi-Q. 
Daca se iau lucrurile in serios, chiar si un receptor cu reactie se complica putin. Dar rezultatele sunt excelente. Si pe langa receptorul cu reactie, care se poate folosi independent, puteti sa beneficiati si de un preselector de performanta (selectiv, zgomot mic) care sa va fie util la echipamentul standard.
 
Schema concreta, proiectata de mine, ar fi ceva cu posibilitate de brevetare si nu dau. Insa v-am spus destule elemente de baza ca sa puteti sa concepeti si dumneavoastra un receptor bun. 
Pentru cei cu nivel redus de cunostinte, elevi sau chiar studenti, recomand sa incerce schema asta : 
 
http://pe2bz.philpem.me.uk/Comm/-%20Receivers/-%20Regenerative/Rg-201-RegenShortWave/diagram-regen.gif
 
Contine un multi Q cu tranzistor bipolar si un detector cu JFET (FET Based Infinite Impedance Detector). 

 

http://sound.whsites.net/articles/am-radio.htm

Urmate de un preamplificator in JF si un amplificator audio cu circuit integrat. In locul tranzistoarelor bipolare din schema se pot folosi BC107, BC171, 2N3904, etc. Pentru multi Q merg foarte bine BF214, BF254, BF199, etc. Orice tranzistor cu frecventa de taiere de minim 200 MHz se potriveste. In locul JFET-lui japonez se pot folosi BF245, BF256, J310, 2N3819, etc. Iar circuitul LM386 se poate inlocui cu TBA820M. Sunt mici diferente intre ele, le vedeti pe datasheet.

Link to comment
Share on other sites

Uite un exemplu de receptor cu reactie cu doar 3 tuburi : are etaj RF , circuit acordat dublu ,  detector foarte stabil , filtru AF variabil si amplificator audio pentru auditie in casti sau in difuzor ...

 

Posted Image

Aici ai un exemplu excelent pentru un montaj care stabilizeaza amplitudinea  oscilatiilor unui etaj detector cu reactie :

 http://theradioboard.com/rb/viewtopic.php?f=3&t=5112

 

 De ceva timp studiez posibilitatea implementarii unui asemenea reglaj automat in schema propusa de mine mai sus ... si desigur o scala digitala pentru usurinta acordului :) .

Link to comment
Share on other sites

Aici ai un exemplu de schema completa de receptor reflex si detector cu reactie  ( ce foloseste principiul stabilizarii amplitudinii oscilatiilor etajului detector din link-ul anterior ) , iesire pentru frecventmetru digital , Smetru si  AGC ... totul cu doar 2 lampi !

 

Posted Image

Link to comment
Share on other sites

Shema indicata de dumneavoastra este o compilatie din circuite clasice, nu are nimic deosebit. Are ARF cu trioda in conexiune cu grila la masa, ceea ce este bine. Dar detectorul cu reactie este clasic (cu pentoda in montaj Hartley), incarcata in mod inutil cu un repetor de semnal pe catod (trioda). 

Daca va uitati cu atentie la schema data de rusi:

http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/presel.gif

veti vedea ca se aseamana mult cu cea indicata de dvs. , dar are in plus un reglaj de tensiune in anodul triodei de la intrare. Adica amplificarea se regleaza si din tensiunea pe anodul triodei, dar si din tensiunea de pe grila ecran a pentodei. Si nu se regleaza numai amplificarea, cat se aduce montajul intr-un punct de maxim de amplificare, ca sa nu intre in autooscilare la impulsuri de semnal. Aici e fenta facuta de rusi.

Insa la ambele montaje sunt hibele de care am discutat in postarea initiala. Pentoda are in grila un circuit RC care poate sa duca sa oscilatii autoblocate (asta cand reactia este mare si montajul incepe sa oscileze in RF). Si fiind cuplat circuitul LC la catodul pentodei (punct de impedanta mica) apare o suntare puternica, care se simte cand reactia nu este in pragul oscilatiei (scade brusc amplificarea cand reglezi reactia). Daca cititi cu atentie ce zic rusii (folositi Google Transtate), o sa constatati ca ei mentioneaza acest aspect neplacut.

 

-------------------------------------------------------------------------------

http://www.radiolamp.ru/shem/preselek/index.php?no=1

"Figura 2 prezintă circuitul de preselectare cu catod urmăritor, fără dezavantajele primei preselectorul. Cu toate acestea, ea are un dezavantaj prin aceea că o scădere a feedback-ului, precum și un circuit de intrare detuning duce la o diminuare dramatică a semnalelor recepționate."

----------------------------------------------------------------------

 

O schema corecta lasa LC-ul neamortizat si cand reactia este scazuta.

Schema data de dvs. merge bine (in raport cu altele), dar e departe de ce am sugerat eu. Dupa cum am spus, schema mea nu o dau, pentru ca vreau sa o brevetez. V-am sugerat care sunt aspectele fundamentale la detectorul cu reactie. Cred ca nu s-a publicat o astfel de analiza pe undeva.

 

AGC-ul este un nonsens la receptorul cu reactie. Nu se poate aplica pe detector, ci pe un eventual amplificator de RF aflat intre antena si detector, sau in AJF. Nici tehica reflex nu merge bine cu detectoarele cu reactie, care sunt extrem de sensibile la modificarea punctului static de functionare, care se produce cand se amplifica in JF cu tubul detector.

Si este extrem de important ca detectia sa se faca cu un circuit separat de multiplicatorul de factor de calitate (multi-Q).

Link to comment
Share on other sites

AGC-ul a fost folosit în majoritatea receptoarelor cu reacție fabricate industriale de uz militar , la începutul WW2 .Desigur , variantele low cost ( Kub la sovietici sau Torn la nemți ) nu aveau prea multe fițe , dar RCA sau Marconi erau din alt film , deoarece se puteau folosi în aviație sau marină , medii deosebit de agresive ( vibrații , umiditate sau variatii de temperatura ) care cereau performanțe deosebite , în special stabilitatea acordului .Între timp , până la sfârșitul WW2 , s-a trecut definitiv la superheterodină , dar este o altă poveste , deoarece primele variante economice de superheterodină foloseau tot etaj detector cu reacție ...

Link to comment
Share on other sites

Nu se poate aplica RAA (AGC) pe circuitul detector cu reactie, ci doar pe aplificatorul de RF sau in audiofrecventa. Oricine a lucrat cu un detector cu reactie, stie cat de critic este reglajul in pragul intrarii in oscilatie.

Iar la schemele prezentate eu am vazut reglaj manual al amplificarii in ARF, cu potentiometru cu care se regleaza tensiunea pe grila ecran a tuburilor. Dar nu la toate.

Cine spune ca face AGC si montaj reflex cu unul sau doua tuburi electronice, baga chifle. Nu credeti tot ce se scrie pe Internet.

Link to comment
Share on other sites

Este evident că AGC-ul se aplică pe un etaj de amplificare ( RF sau AF ) , dar total diferit de etajul detector !Eu am oferit câteva exemple de receptoare cu reacție mai evoluate față de banalitățile de pe net .Varianta " câștigătoare " în opinia mea ar putea fi un receptor care sa fie structurat astfel : adaptor antena , circuit acordat 1, ARF reglabil + AGC ( audio ) comutabil , circuit acordat 2 , repetor catodic , detector cu reacție având stabilizarea nivelului oscilațiilor detectorului prin comanda G3 , filtru activ reglabil , comutabil fonie - telegrafie , AF pentru audiție căști - difuzor , scală digitală .

Link to comment
Share on other sites

Am pus in discutie numai problemele care fac nesatisfacatoare functionarea etajului regenerator. Am punctat care sunt elementele de care trebuie sa se tina seama. La montajele clasice apar urmatoarele probleme (le repet):

1. Cand reglezi reactia ca sa obtii sensibilitate maxima, se constata ca brusc se intra in autooscilatie si ca sa intrerupi oscilatiile trebuie sa reduci reactia  mult sub pragul declansarii lor. Adica circuitul lucreaza cu histerezis.

2. Din cauza ca etajul regenerator este folosit si ca detector, apare o oscilatie de joasa frecventa (fluieratura) cand maresti reactia pana la pragul de oscilatie.

3. La unele scheme se constata o plaja de reglare a reactiei extrem de ingusta (la cele de tip Hartley cu repetor pe catod).

Solutia logica este sa separi cele doua functii, de regenerator si de detector. Se complica putin schema, dar cu avantaje mari.

Nu reiau toata discutia.

 

Eu am construit primul multi-Q de care am fost multumit in anul 1973, un montaj clasic (Hartley), cu o pentoda pe baterii (DL96). Nu era detector cu reactie, ci simplu regenerator. Aveam montajul pe masa, cu o antena din sarma de 1m lungime. Langa el, fara contact direct, era un radio "Albatros" pornit pe US. Nu prindea nimic, semnalul era extrem de slab. Cand porneam regeneratorul cu DL96 si il acordam pe frecventa de receptie a Albatrosului, posturile de radio apareau "ca din mormant". Montajul mergea fara sa ma enerveze. Am incercat dupa asta si circuite cu tranzistor bipolar, dupa scheme din Tehnium. Erau departe de ce voiam eu. Un montaj bun l-am facut cu un JFET, ceva asemanator cu circuitul cu DL96. Mergea bine, dar cam avea histerezis. Cred ca tranzistorul avea castigul prea mare si nu stabilisem eu priza corecta de la sursa tranzistorului la circuitul LC.

Am lucrat si cu Multi-Q cu dioda tunel (cu mai multe tipuri de diode). Cand incerci asa ceva trebuie sa polarizezi DT in punctul de inflexiune de pe zona cu rezistenta dinamica negativa si sa amortizezi circuitul cu o rezistenta variabila (potentiometru mai mic, neinductiv) legata in paralel pe LC, sau la o priza pe bobina. Reactia se regleaza umbland la rezistenta de amortizare a circuitului LC. Diodele tunel sunt naravase, amplifica pana la frecvente de GHz si pot sa oscileze in UIF cu elementele de circuit parazite (inductante, capacitati), in timp ce aparent isi face treaba la frecventa care va intereseaza. 

 

Ca sa experimentati cu un multi-Q va recomand sa porniti de la schema asta:

https://i1.wp.com/www.pbase.com/daverichards/image/161024140/original.jpg

Este o schema clasica de detector cu reactie. Va recomand ca prima data sa experimentati montajul ca multi-Q. Se renunta la rezistorul de 1M si la condensatorul de 3 pF din poarta JFET-ului si se leaga poarta direct la circuitul oscilant. Dioda LED din sursa JFET-ului se elimina la multi-Q. In aceasta etapa se poate renunta la transformator si la rezistenta de 200 ohmi (la care nu-i vad rostul). Verificati functionarea circuitului cu un radioreceptor pus in apropiere, reglat pe frecventa regeneratorului. Dupa ce va lamuriti cum merge reveniti la schema originala, de detector cu reactie, si vedeti care sunt diferentele fata de functionarea ca multi-Q.  Se poate lucra cu BF245, BF256, 2N4393, J310, etc. Orice JFET de RF este bun.

Link to comment
Share on other sites

Multi Q-ul este un montaj - minune , dar se poate folosi eficient doar  in intrarea etajului RF , pentru a scoate din zgomotul ambiant aproape orice semnal auzibil .

Din  nefericire , o regula nescrisa spune ca nu poti folosi Multi Q intr-un receptor cu reactie , problema fiind dublarea instabilitatii inerente .

E posibil ca detectia sa se faca cu un etaj diferit de cel al unui oscilator la limita de reactie ?

Edited by Victor
Link to comment
Share on other sites

Nu ati inteles ce am spus eu. In loc sa faci ambele lucruri (amplificarea prin regenerare + detectia) pe acelasi element (tub, tranzistor), separi cele doua functii si le realizezi cu circuite diferite. Regenerarea se face cu circuit optimizat pentru functia asta, iar detectia se poate face cu un circuit simplu cu dioda (sau de alt tip). Nu este solutia clasica de receptor cu reactie. Dar tot reactie este si merge bine. La o schema de multi-Q bine conceputa intra mai multe tranzistoare, dar cel putin unul (cel de la intrare, cuplat la LC) trebuie sa fie JFET sau MOSFET, adica cu impedanta mare la intrare. 

Eu le-am indicat celor interesati sa testeze initial cum merge multi-Q-ul (cat de stabil este), comparativ cu detectorul cu reactie construit pe baza aceleaiasi scheme (cu cateva componente in plus), care fluiera in pragul punctului de intrare in oscilatie.

Link to comment
Share on other sites

Imi place conceptul de receptor cu detectie separata dar nu cred ca denumirea de receptor cu reactie se mai potriveste  ...

In trecut am mai intalnit acest principiu dar nu i-am acordat atentia cuvenita la timp .

Promit ca voi studia acest domeniu .

Multumesc pentru pont  !

Link to comment
Share on other sites

Link to comment
Share on other sites

Varianta:

http://4.bp.blogspot.com/-j_zULojPTtM/VObS7RUG_rI/AAAAAAAAA1M/8Foo4CqefAM/s1600/regen4.png

http://qrp-popcorn.blogspot.ro/2015/02/regenerative-receiver-4.html

 

O alta schema de receptor cu reactie, cu multi-Q si detector separat, este asta:

http://zpostbox.ru/regenerative_receiver_the_last_of_the_mohicans_2.gif

http://zpostbox.ru/regenerative_receiver_the_last_of_the_mohicans.html

 

Insa detectorul cu dioda punctiforma cu Ge nu este corect proiectat. Nu este corect sa inseriezi un element neliniar cu caracteristica U-I asimetrica, cu un condensator. Trebuie sa fie si ceva prin care sa se inchida circuitul in cc. Incercati multi-Q-ul cu tranzistor  bipolar. Daca construiti tot montajul, macar sa montati un rezistor de valoare mare (470K - 1M) intre catodul diodei si masa montajului. Schema nu este optimizata, dar trebuie sa fie incercata pentru studiu.

Link to comment
Share on other sites

http://theradioboard.com/rb/viewtopic.php?f=4&t=4298&sid=101fcf3103fa26d59a7468aba1588389

 

"The most fundamental aspect of a regenerative receiver is to use a slightly compressive sustaining amplifier. That is to say the gain of the amplifier should steadily decrease with increasing input amplitude."

 

"The gain of the amplifier in a regenerative receiver increases with increased input amplitude. Then the amount of regeneration will increase on strong signals. If the regen is adjusted to just below the threshold of oscillation then when a burst of static or some other strong signal comes along, the gain of the amplifier is higher, hence the amount of regeneration is higher. This causes the the regen to tip over into oscillation. And it can't go back. This is the situation when a regen "pops" into oscillation and the regen control has to be turned right back to stop it."

 

Exemplu de circuit experimental:

https://circuitsalad.com/2014/12/06/another-excellent-performing-regen-circuit-coming-shortly/

https://circuitsaladdotcom.files.wordpress.com/2015/07/2222a-regen.jpg

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.
Note: Your post will require moderator approval before it will be visible.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.Terms of Use si Guidelines