Jump to content
ELFORUM - Forumul Electronistilor

GEO 53 BN

Membru activ
  • Content Count

    2,644
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

1,715 core_reputation_level_5

3 Followers

About GEO 53 BN

  • Rank
    core_member_rank_7
  • Birthday 10/07/1953

core_pfieldgroups_2

  • core_pfield_6
    Bucovăț Timiș

Recent Profile Visitors

6,730 profile views
  1. ..........................continuare la postul anterior! Animalele de talie mai mare, sint in general, imune la alicele cu diametrul de 4-5mm si aici vorbesc de mistret, cerb, urs, lup ,caprior, etc. Vinarea mistretului, lupului, ursului, capriorului, se face cu glont, nu neaparat cu carabina. Si cu o arma de vinatoare cu tevi lise, poti dobori un animal de taile mare, folosind glontul Brenneke. Avantajul glontului Brenneke, e ca la impact, glontul se deformeaza provocind ravagii in corpul animalului. In urma cu ani multi, erau folosite asa zisele ''poște'', alice cu diametrul 6-8mm sau chiar mai mari in diametru. Acestea au fost interzise, pentru ca de foarte multe ori, animalul nu cadea imediat , in foc, alergind, pina cind animalul, cadea datorita pierderii masive de singe. Destul de rar se intimpla ca un animal sa cada in foc. Fara un ciine specializat in urmarirea pe urma de singe, de cele mai multe ori, se intimpla ca animalul sa fie pierdut definitiv. Pe vremea ''impuscatului'' obtinerea unei arme cu glont ,era extrem de greu de obtinut. Doar ''notabilitatile vremii'', aveau sanse pentru obtinerea unei arme cu glont(carabina). Deasemenea, padurarii, primeau arme cu glont, fiind considerate arme de serviciu si aparare, numarul de cartuse fiind limitat la 10 bucati( asa-mi amintesc). Orice cartus tras ,trebuia justificat. Daca padurarul nu putea justifica cartusul tras, risca concedierea sau chiar puscaria. Cu toate restrictiile , unii vinatori , inlocuiau alicele, cu poște. Cum orice vinator, putea sa detina, 100 de cartuse cu alice, 100 de capse si o cutie de 200g de praf de pusca, multi vinatori goleau alicele din cartuse, inlocuindu-le cu ''poște''. Foarte rar se intimpla ca militienii de la biroul de Arme si munitii sa faca verificari la cei care erau vinatori. Cu aceasta ocazie se faceau verificari la numarul de cartuse detinute, a capselor si a prafului de pusca. La magazinul de unde puteau fi cumpate , cartuse, praf de pusca si capse, cartusele cu glont (Brenneke) deasemenea puteau fi cumparate. Unii vinatori goleau cartusele cu alice, inlocuindu-le cu bile crestate in loc de Brenneke, De ce le cresteau? O bila cu diametrul egal sau cu putin mai mare, a glontului ,Brenneke'', daca nu era crestat, putea sa provoace craparea tevilor sau umflarea lor. La capatul tevii diametrul se reducea cu circa 2mm. Tot in magazine unde se gaseau gloante Brenneke, se mai gaseau gloante cilindrice,inelate, pe exterior, pe interior fiind prevazute cu un orificiu conic, asa zisele ''fluiere''. Gloantele ''fluiere'' nu erau atasate de ''bura'' care izola compartimentul cu pulbere, de compartimentul unde era glontul(fluierul). Gloantele Brenneke cu virful conic, aveau pe exterior niste ghinturi elicoidale care, la iesirea din teava, aceste ghinturi se toceau , diametrul glontului ,fiind egal cu diametrul tevii la iesire . Gloantele Brenneke aveau atasate ''dopuri'' din pisla, dopurile fiind prinse de glont cu un holsurub. Pe capatul unde era pulberea, dopul de pisla avea o rondea din carton asemanator cu prespanul.
  2. Probabil ca vietatile enumerate mai sus or fi ele bune la ceva, de le cauta-n coarne, aparatorii speciilor pe cale de disparitie. Miine poimiine si gindacii de apartament, vor fi declarati ca specie protejata, pe motiv ca fac curatenie, manincind tot ce gasesc prin apartamentul celor care sint certati cu curatenia. Si mai sint, cum ar fi soarecii, sobolanii, etc ,etc.
  3. Salutare prieteni! Azi, o sa va prezint, un fenomen (daca-i pot spune asa), mai putin cunoscut, de catre multi dintre voi! Intr-un post, anterior, va spuneam, ca pe la inceputul anului '78, mai precis in luna martie, am fost primit in rindul vinatorilor. Inca de pe vremea cind eram copil, am fost un impatimit al vinatorii, fiind nelipsit de la vinatorile organizate. Am fost de foarte multe ori, iarna, impreuna cu tata, aproape la toate, la vinatorile de iepuri si fazani. De fiecare data ori, cind jupuiam, iepurii impuscati, ne minunam de faptul, ca alicele care loveau iepurii, le gaseam sub piele. Nu gaseam niciodata alice care sa fi strapuns muschii, lovind organele vitale. La fel si in cazul fazanilor. La iepuri se foloseau alice cu diametru de 4mm , iar la fazani alice cu diametru de 3-3,5mm. De fiecare data ne minunam, cind vedeam, ca iepurele sau fazanul, au cazut in foc, fara ca nici un organ vital sa fie atins. Intr-o revista Vinatorul si pescarul sportiv, un cititor a intrebat, cum se poate ca un iepure sa cada in foc, fara ca nici o alica sa strapunga muschii sau alt organ vital. Explicatia primita a fost ca, pielea este intesata cu nervi, care fac ,ca fazanul, iepurele sa moara datorita paraliziei produse de alicele care loveau multitudinea de nervi periferici. Asta a fost explicatia data de cel ce a raspuns la intrebarea pusa de catre cititor. Aceasta informatie am aflat-o si pe net. Tot de acolo am aflat ca , un iepure sa cada in foc , rebuie sa fie lovit de cel putin 5 alice.
  4. ........................................................ Scuze pentru gresala comisa!
  5. Salutare prieteni! Citi dintre voi a-ti circulat vreodata cu mocanita? Ati vazut vreodata o mocanita? Ce impresie va facut? Eu impreuna cu familia am circulat si nu odata ,de la Tg Mures-Sovata si invers. Nici nu va inchipuiti cit de frumos poate fi. Viteza nu cred ca depasea 25-30Km/h, poate si mai putin. In unele locuri te puteai da jos din trenulet, sa culegi niste mere, dupa care o luai la fuga dupa Mocanita, ajungind-o in scurt timp. Toata lumea din vagoane, era la geamuri, admirînd peisajele nespus de frumoase. Nu inteleg de ce in unele zona ,pe unde au circulat Mocanite, sinele au fost furate ,traversele din lemn, la fel au fost furate de catre oamenii fara suflet, punindu-le pe foc. Pina la urma s-au gasit oameni care au reabilitat liniile de cale ferata inguste, facindu-le functionale. Locomotivele(mocanitele) cu aburi, lasate de izbeliste, au fost reconditionate, inhamindu-le la cele doua , trei vagoane pline cu calatori, care de asemenea erau si ele reconditionate . Imi aduc aminte cind in anii 60-70 , trenurile de calatori erau trase de catre locomotivele cu aburi. In '69 la nivelul liceului s-a hotarit organizarea unei excursii la EREN '69(Expozitia Realizarilor, Economiei Industriale) din Bucuresti. Costul excursiei a fost suportat de catre ministerul invatamintului. Am pornit din Zalau noaptea pe la ora 22 si am mers pina-n Jibou, unde vagoanele au fost atasate trenului accelerat , care circula pe relatia Baia Mare-Bucuresti. Am pornit la drum pina-n Brasov, unde, vagoanele au fost legate la o locomotiva electrica, care ne-a dus pina-n Bucuresti, in Gara de nord. Seara am pornit spre Gara de Nord, unde ne-am imbarcat ln vagoane, trenul de pasagei, fiind tractat de catre o locomotiva electrica pina-n Brasov. Din Brasov trenul , a fost legat la o locomotiva cu aburi circulind pina-n Jibou. In Jibou vagoanele au fost dezlegate fiind atasate unui tren care circula pe relatia Jibou - Zalau. Am ajuns in Zalau in jurul orei 11(cred) de unde am pornit spre internatul scolii, unde ne-am pus pe somn, fiind rupti de oboseala. Cind am calatorit spre Bucuresti am stat mai tot timpul la ferestrele vagonului, zgîindu-ne.
  6. Salutare prieteni! Cind credeam ca iarna si-a intrat in drepturi, am constatat, ca de fapt iarna-si cam bate joc de noi. Noaptea ce se mai raceste, temperaturile, scazind cu citeva grade bune ,sub 0. Ziua, temperatura creste binisor. Ieri nu departe de noi, la circa 20 de metri, au iesit citeva fazanite la ciugulit (probabil firisoare de griu). Intr-o parte, un fazan, ciugulea si el( probabil aceleasi firisoare de griu). M-am apropiat incet de gard, fara ca fazanul sa se alarmeze. Doua elicoptere militare (foarte zgomotoase) faceau exercitii, survolind zona. Abia atunci fazanitele au tulit-o la fuga , ascunzindu-se in zavoiul aflat la circa150m sau chiar mai mult. Dupa ce elicopterele s-au departat, fazanitele au iesit la iveala continuindu-si activitatea. Am intrat in casa frigul fiind un pic cam aspru, uitindu-ma la ele cum se hraneau. Ceva a speriat fazanitele, acestea luindu-si urgent zborul, spre zavoiul unde, de regula, sa ascundeau cind erau speriate de ceva. Deodata, au aparut, doi ciini de pripas, care, de ceva vreme-si faceau veacul printre casele (duplexurile) noastre. Acum ciinii erau porniti la vinatoare, sperind sa puna laba pe un fazan sau o fazanita. Se vedea pe felul cum actionau, ca nu erau, la prima lor vinatoare. Fazanii s-au ascuns rapid, ciinii abandonind vinatoarea, dupa ce au scotocit prin zavoi, o buna bucata de vreme. Azi dimineata am scos un sac din plastic plin cu deseuri reciclabile, lasindu-l in spatele Logan-ului, nu chiar in drum. Am intrat in casa iar dupa circa jumatate de ora am iesit afara sa vad daca au venit cei care colectau sacii. La citeva case de noi , ciinii deja sparsera doi saci , imprastiind continutul sacilor ,pe jos. Am luat-o la fuga dupa ei alungindu-i o buna bucata de vreme. Nu erau la prima lor ''abatere'', sacii mai multor vecini, fiind sparti, continutul lor fiind imprastiat pe jos. Cineva, dintre vecini, cred ca au hranit ciinii, acestia facindu-si un obicei din a sparge sacii. De mai multe ori noaptea ii auzim latrind, naiba stie la ce. De mai multe ori am luat-o la fuga dupa ei, alergindu-i pina departe. Deja ma cunosc bine de tot! Cum ma vad, cum o iau la fuga. E suficient sa fluier dupa ei si sa tropai, ca si iau viteza.
  7. Pai la cit de subred e sistemul de incalzire centralizata din Bucuresti, sa nu se mire nimeni cind se vor trezi intr-o buna diminata, cu bruma la nas.
  8. Au incercat si altii sa lege de ''glie'' pe cei racordati la sistemul centralizat, dar nu le-a tinut. Vorbesc, nu din auzite, ci din proprie proprie experienta. Si-n Bistrita au incercat tot felul de smecherii, pina cind lumea a rabufnit. Din '86 sau '87 am centrala proprie in apartament. Prin '83 lumea a inceput sa-si monteze contoare de apa AEG in bucatarie si baie, atit pentru apa rece cit si pentru apa calda. Abia de atunci am inceput sa platim ce consumam. Dupa ce mi-am montat centrala de apartament, am renuntat la contorul de apa calda. Plateam doar apa rece! Unii din comoditate nu si-au montat centrale pina cind pretul gigacaloriei a luat-o razna.
  9. Salutare prieteni! Va spuneam intr-un post anterior, ca am construit doua casute pentru pasarele. Constructia casutelor a durat circa doua zile, avind in vedere, ca acele casute, le-am vopsit cu vopsea pe baza de apa. Uscarea a durat ceva. Dupa finalizarea casutelor, le-am fixat pe niste stilpi din teava metalica, patrata. A trecut ceva timp pina cind pasarelele si-au invins frica. Cu toate ca pe platforma din fata casutei era hrana in permanenta, pasarelele evitau sa poposeasca pe mica platforma, si totodata sa se hraneasca. A durat vreo 2 saptamini ,pina cind o pasarica a aterizat pe micuta platforma ciugulind citeva boabe (zdrobite) de porumb, griu si floarea soarelui. La cea mai mica miscare, pasarica-si lua zborul oprindu-se pe coama acoperisului. Incet, incet, si alte pasarele au inceput sa frecventeze platforma casutei. Frica a disparut incet, incet. Vazind ca doar o casuta este este frecventata, de catre pasarele, am lasat ca hrana sa se epuizeze. Citeva zile pasarelele au stat pe gard in apropierea casutei, din cind , in cind asezindu-se pe platforma pe care de obicei era hrana. Intr-o zi o pasarica s-a asezat pe gard in apropierea celei de-a doua casute. La cea mai mica miscare, pasarica-si lua zborul, asezindu-se pe gard in apropierea primei casute. Dupa o perioada de tatonare, a inceput sa se apropie, incetul cu incetul de casuta, fara sa se aseze pe platforma celei dea doua casute. I-a trebuit ceva timp pina cind si-a invins frica, asezindu-se pe platforma casutei, unde o astepta hrana. Tot mai des dadea tircoale casutei, asezindu-se pe platforma unde era mincarea.Ciugulea citeva boabe de hrana dupa care-si lua zborul. Apoi si celelalte pasarele au inceput sa frecventeze casuta a doua. Daca inainte, cind ieseam din casa, nu ma puteam apropia prea mult, acum ma pot apropia pina la 3 metri de ele cu conditia sa nu fac miscari bruste. Aproape toata ziua, stau cocotate, atit pe gard cit si pe platforma casutelor. Apoi numarul pasarelelor a crescut ajungind de la 8-9 pasarele,la 14-15 pasarele. Pitigoii inca nu si-au facut aparitia. Nu departe de noi, este un(sa zic asa) zavoi, unde salasuiesc diferite pasari, printre care si fazanii si mierlele. Iarna asta, nefiind zapada, pasarelele o duc destul de bine, hrana nefiind, o problema. Acolo gasesc seminte de maces, porumbrel si semintele unor ierburi.
  10. Salutare prieteni! Ieri sau alaltaieri, am vazut la TV imagini din zona pustiita de foc din Australia si unde citiva oameni dadeau apa ursuletilor koala. Bietele animalute erau atit de socate, incit nici nu se mai fereau de om. Clar, omul a fost cel ce a declansat incendiul, dind foc frunzelor si copacilor uscati. De la frunzele uscate, iarba uscata, uscaturile si temperatura foarte ridicata,temperaturile de peste 40 de grade, au fost cele care au intetit focul. Temperatura flacarii unui chibrit aprins, din cite stiu , depaseste 300-400 de grade, daca nu si mai mult. Un copac viu(nu uscat) se va aprinde foarte greu. Din cite stiu, acolo in fiecare an , se produc incendii, care sint provocate de catre om. Si in anul acesta au procedat la fel, numai ca vinturile si temperatirile ridicate au facut ca focul sa se propage cu mult mai rapid decit pina acum. Vorba ceea: ''galeata nu merge de multe ori la fintina''. Odata si-odata, tot se sparge. Asta in mod sigur o sa-i faca cu mult mai prudenti decit pina acum. In '62 sau '63 spre sfirsitul verii, s-a produs un incendiu in padure la noi in sat. Niste oameni, care erau in padure, la cules de ciuperci, au dat peste un incendiu de amploare suficient de mare, incit sa nu poata fi stins usor. Focul (s-a aflat pe urma) a fost provocat de niste oameni care au fost la rărit intr-un parchet din padurea mai tinara. Cind s-au apucat sa manince, au aprins niste găteje uscate frigindu-si niste bucati de slaninasi. Intre timp focul se stinse , in cenusa, raminind citeva bucati de jar, care mai apoi au aprins frunzele uscate, provocind incendiul. Cind au terminat de mincat, sau apucat de munca uitind cu desavirsire de foc. Terminindu-si treaba, au plecat acasa, fara sa verifice daca focul a fost stins. Bucatile de carbune aprins au ars mocnit, probabil citeva scintei sarind pe frunzele din apropire. Oamenii care au dat intimplator peste incendiu, au alergat intr-un suflet pina-n sat unde au dat alarma. Imediat ''kiș birăul'' cel ce transmitea toate stirile prin sat, a inceput sa sune intr-un fel aparte, imediat incepind sa sune colpotul mare de la biserica, intr-o ''ureche''. Formatia de pompieri civili au luat-o la fuga pina la remiza de pompieri, unde au inhamat caii la caruta cu pompa, dupa care au pornit spre padure. Incendiul a fost stins in citeva ore, folosind apa si măturoaiele de tirș. Nu departe de acolo, era un puț de aeraj, pe unde se elimina aerul viciat si apa din mina. De acolo au umplut , de citeva ori si rezervorul de apa al carutei cu pompa. Pompierii au stat acolo pina seara tirziu, pina cind au fost convinsi ca incendiul a fost lichidat. Daca pina atunci, era interzis sa se adune frunzele din padure, din acel moment, satenii au avut liber la adunarea frunzelor , cazute ,uscate, din padure. Din cite stiu a fost singurul incendiu de padure ,la noi in sat. Imi aduc aminte ca, incepind din primavara si pina toamna tirziu in podul casei viespii isi construiau cuibul din celuloza mestecata. Dupa ce se uscau, viespii-si depuneau ouale in cuib, din care ieseau viespele, dupa ce treceau de stadiul de larva. Cind vedeam cuiburi de viespi, luam o luminare si o aprindeam, dupa care dadeam foc cuibului. Cind incercau sa iasa din cuib, flacara luminarii le ardeau aripile dupa care le striveam. Apoi culegeam cuiburile si apoi le bagam in foc. Ardeau destul de repede. De multe ori ne-am ales cu intepaturi foarte dureroase. Asta ne facea sa fim si mai indirjiti!
  11. Probabil cu frina de mina trasa! Sa-l folosesti sanatos!
  12. Salutare prieteni! In postul anterior va povesteam, din ce-mi spuse tata, despre, mecanicul care ''fabrica'' arme artizanale! Tot pe acest topic ,intr-un post mai vechi, va povesteam cum, stind la pinda, am vazut un batrinel care purta-n spate, o arma, deasemenea artizanala. Tot atunci va povesteam ca, atunci cind am hotarit sa plecam acasa, am vorbit pe tot drumul,cu voce tare, pina cind am iesit din padure. De ce am facut asta? Noaptea, in padure, cind auzi zgmot, nu stii niciodata pe poate fi. In general, te gindesti, ca ar putea fi un animal , fara sa te gindesti ca ar putea fi un om. De aceea cind esti la pinda(cu acte in regula), cind paznicul de vinatoare decide ca vinatoarea a luat sfirsit, acestia , vinatorul si paznicul de vinatoare, pornesc spre casa. Pe tot drumul paznicul de vinatoare si vinatorul(posesorul autorizatiei de vinatoare a unui țap) vor vorbi cu voce tare, facind zgomot, pentru a avertiza pe vreun eventual braconier , aflat la braconat. Intotdeauna,cind incepe sa se insereze, vinatoarea va lua sfirsit deplasarea facindu-se cu zgomot, pina la iesirea din padure. Nu stiu daca v-am mai spus, ca intr-o seara de toamna calduta, am plecat la pinda la mistreti ,intr-o livada,aflata la citeva sute de metri de localitatea Sigmir unde, mistretii, faceau prapad. Asta era imediat dupa '90, cind vremurile erau confuze. Eram trei vinatori si pornisem de acasa, de cu ziua, cu bicicletele, inspre livada devastata de mistretii. Paznicii erau exasperati, de mistretii care le dadeau de furca noapte de noapte. Ajunsi acolo, ne-am plasat in locurile, unde paznicii spuneau, ca noapte de noapte mistretii intrau in livada. Soarele era inca departe de a asfintii. Unde eram plasat era o spartura facute de mistreti, gardul fiind din plasa metalica, astupata cu spini si crengi rezultate in urma taiarii (curatirii pomilor) din iarna. M-am trintit pe jos, stiind ca mistretii nu-si vor face aparitia decit atunci cind se va inopta bine. Mi-am luat citeva mere dintr-un pom, apucindu-ma de rontait. La un moment dat am auzit fîșîit prin apropiere. Mi-am luat arma curios fiind sa vad ce putea fi, stiind ca mistretii nu se vor pune-n miscare, decit atunci cind se va intuneca bine. Am auzit pe cineva tușind si apoi strigindu-ma pe nume. Eram curios sa vad cine-i. Nu mica mi-a fost mirarea, cind am vazut un prieten bun, cu care mai mergeam iarna la vinatoare. Am vazut ca in spate avea o arma. Ajuns linga mine, ne-am salutat schimbind citeva amabilitati. Din curiozitate ,l-am intrebat, cind si-a cumparat arma. A inceput a rîde spunindu-mi ca nu a cumparat-o. Nu stiam sa fi devenit vinator. Ma gindeam ca poate cineva-i dădus-e arma, cu toate ca a instraina arma cuiva era nu contraventie ci ilegalitate. Mi-a intins arma sa o vad mai indeaproape. Abia atunci am vazut ca arma era confectionata artizanal. Cu toate ca arma era artizanala aceasta semana binisor, cu o arma autentica. Nu am cerut detalii , asteptind sa-mi spuna el cum a intrat in posesia acelei arme artizanale. Mi-a povestit ca de multe ori a depus la AGVPS cerere de intrare-n rindul vinatorilor. De fiecare data cererea ii era refuzata. Cunoscuse pe cineva care era angajat la o fabrica din zona industriala si care, la insistentele lui, ii promise ca-i va confectiona o arma. Riscurile erau mari de tot! Cum confectiona cite o piesa, cum o scotea din fabrica, asta doar cind era schimbul 2. Cunostea pe un portar care-l ajuta cu scoaterea pieselor. Incet incet arma a capatat contur. Vazuta de departe puteai jura ca-i autentica. Patul, din lemn de nuc, arata foarte bine. Cu munitia nu era o problema. Orice vinator putea detine 100 de cartuse, 100 de capse si o cutie cu praf de pusca. Daca depaseai cantitatile admise, acestea-ti erau confiscate. Nu trebuia sa dai socoteala pentru cartusele trase. Casa lui era la circa 200 de metri de ultima casa din sat, aflata pe culmea dealului, dupa fiind finate si culturi de griu si porumb. Pe linga casa avea citiva ciini ciobanesti,a dracului de răi, el fiind cioban la oile din sat. Cred ca toate aceste ''atuuri'' l-au determinat sa-si procure o arma. L-am sfatuit sa aiba grija cum umbla cu arma si sa se fereasca de oameni, indiferent de cit de cunoscuti ii sint lui. Am povestit o vreme pina cind sa inserat bine, dupa aceea el pornind spre un loc unde urma sa stea la pinda. Printre altele l-am intrebat cit il costase toata treaba. Mi-a spus ca se achitase fata de cel ce-i confectionase arma, aduncindu-i lemne cu ștraiful, ingrijindui, cele citeva oi pe care le avea, cosindu-i terenul cu fîn , necesar pe timpul iernii. In plus ii mai aducea lemne de foc din padure, de cite ori avea nevoie. Am stat la pinda pina noaptea tirziu , cind am pornit spre casa. Ca un facut, nici un mistret nu si-a facut aparitia in accea noapte. Paznicii se mirau cum de n-au aparut mistretii. A doua zi am aflat de la unul dintre noi , vinatorii, ca paznicii au avut parte de vizita mistretilor spre dimineata, cind noi eram demult plecati. Intre timp am plecat din Bistrita stabilindu-ma in Arad dupa care m-am pensionat. Acum doi ani m-am intilnit cu un vechi coleg de vinatoare care intre timp devenise taximetrist. L-am intrebat de colegul cu arma artizanala. Acesta mi-a spus, ca plecase in Spania, de citiva ani la lucru, lucrind in agricultura. Mi-am permis sa povestesc toate astea, de atunci, trecind citiva ani buni, buni de tot
  13. De ce ar trebui autorizatie? Ca doar nu-i un dispozitiv care sa prezinte un pericol pentru cei din jur!
  14. Măcar e tinara? Sper ca stii de gluma! Cu RCS-RDS am avut probleme cu netu'. Aproape o saptamina n-am avut net deloc. Dupa ce m-am luat la harta cu ei, am cerut rezilierea contratului. Am ramas doar cu TV-ul. Net am, dar nu de la ei , ci de la un alt distribuitor. Merge brici!
  15. Salutare prieteni! In zilele aceste, inafara de a sta, cu ochii lipiti de ecranul TV-ului si a mai rontaii cite ceva , n-am facut aproape nimic. Ieri, am dat, intimplator, pe you tube, peste niste filmulete foarte interesante, in care erau prezentate diferite unelte, scule, abandonate, multe aflate in stare deplorabila, altele aratind binisor. Totodata erau prezentate si etapele(in mare) reconditionarii lor. Dupa reconditionare sculele aratau chiar bine si in plus erau functionale. Ce m-a frapat, a fost, o foarte veche masina de gaurit actionata manual fabricata in 1880, daca e sa ma iau dupa ce era inscriptionat in relief,pe masina. Pe linga ca era extrem de veche, mai avea si citeva avarii, unele fiind reparate prin sudura. Batiul masinii era confectionat din fonta, restul pieselor fiind confectionate din otel. Dupa reconditionarea si cosmetizarea masinii, aceasta era chiar functionala. Masina avea si un dispozitiv de avans automat al sculei, acesta putind fi deconectat. Pinioanele erau din otel, starea lor fiind in stare impecabila. Pe axul principal era fixata o volanta mare din fonta. In axul port scula se putea fixa un burghiu primitiv. Proprietarul chiar a facut o mica demonstratie. De ce v-am spus toate astea? Spre sfirsitul anilor '80 tata mi-a povestit ca prin anii '70 era, la mina, de la noi din sat, un mecanic foarte priceput, care facea naveta dintr-un sat vecin, la Chiesd si invers. Mecanicul respectiv, inafara orelor de serviciu, se ocupa cu fieraria, reparind diverse lucruri din fier,stricate ,la satenii care apelau la el. Nu-i vorba ca ar fi fost singurul! In acei ani nu exista sat, comuna ,in care sa nu fie si cite un fierar. Va povesteam intr-un post anterior, de fierarul de la noi din sat care se ocupa de diverse lucrari ,printre care si fieraria. Fiind in concediu, intr-o vara impreuna cu sotia si fiul meu, am plecat la parintii din Chiesd. Dupa ce ne-am instalat am inceput sa povestim vrute si nevrute. Printre altele am povestit si despre vinatoare . Tata mi-a spus, cu o oarecare tristete-n glas, ca a renuntat la vinatoare, nemaifiind chiar asa de tinar si in plus nici nu statea foarte bine la capitolul sanatate. Cu vederea statea cam rau,dar nu era o problema, reumatismul ce-i dadea de furca. Nici acesta problema nu era un motiv ca sa renunte la caliatea de vinator. La ultimul examen medical i-au spus ca ar fi bine daca ar urma un tratament pentru inima, problema nefiind una foarte grava. Il vedeam cam suparat! Cred ca asta a fost ce-a mai mare greseala pe care a facut-o, atunci cind a renuntat la calitatea de vinator. Brusc a vazut ca nu mai avea calitatea de vinator, putind participa doar in calitate de gonac, care era ceva injositor pentru el, care a fost vinator timp de mai bine de 30 de ani. L-a un moment dat, m-a intrebat daca-mi aduc aminte ca-mi povestise de mecanicul acela din acel sat. I-am spus ca, da , imi aduc aminte. Atunci, mi-a spus, ca mecanicul respectiv, pe linga ca facea tot felul de lucrari de fierarie se mai ocupa si de alte lucruri mai putin legale. L-am intrebat despre ce e vorba! M-a pus sa-i promit ca nu voi divulga cuiva ,vreodata, ce-mi va povesti despre mecanicul si fierarul respectiv. I-am promis, dupa care, a inceput sa-mi povesteasca niste lucruri care erau la limita legalitatii. Atunci mi-a povestit, ca mecanicul respectiv, fiind pensionar, pe linga lucrarile obisnuite pe care le facea, mai facea si alte lucruri care erau inafara legii. N-am insistat sa-mi spuna ce , dar banuiam despre ce ar vorba. Spunea ca prin anii '60 acel mecanic se ocupa si de construit arme artizanale, pe care le facea la comanda. Intrebindu-l cum facea tevile, tata mi-a spus ca in atelierul lui era o masina manuala veche de cind ne lumea si cu care intr-o noapte intreaga facea teava. Restul le facea in zilele urmatoare, in special noaptea, dupa miezul noptii. In doua , trei, saptamini, arma era gata, o arma costind pina la 2000 de lei, avind in vedere ca ,daca-r fi fost prins ar fi infundat puscaria pentru citiva ani buni. Tot tata mi-a descris cu lux de amanunte cum arata masinaria. Vazind masina de gaurit pe internet,mi-am adus aminte cit de bine semana cu masina descrisa de tata.
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.