Jump to content
ELFORUM - Forumul Electronistilor

GEO 53 BN

Membru activ
  • Content Count

    2,645
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

1,842 Excellent

3 Followers

About GEO 53 BN

  • Rank
    Membru evoluat
  • Birthday 10/07/1953

Profile Information

  • Locatie
    Bucovăț Timiș

Recent Profile Visitors

7,073 profile views
  1. Ca daca ,colegu @icar a tot adus vorba de armata si de mincarea din armata, o sa va povestesc o patanie a unui coleg de ''cătănie'' Dupa cele 60 de zile de armata (instructie) facute la regimentul de infanterie motorizata, am fost trimisi la Centrul Militar unde am fost incadrati ca furieri. In perioada de instructie am mincat ''căprărie'' de ne-au luat toti dracii. Deja se stia ca dupa perioada de instructie, vom fi trimisi la Centrul Militar. ''Caprarii'' ne ''faultau'' din toate pozitiile, ori de cite ori aveau ocazia, Toate porcariile din regiment cadeau in circa noastra, vorba ceea ''ori gresesti , ori nu gresesti, tot tu esti de vina''. Naveam la cine sa ne jeluim! Noi eram primii la facut curatenie, ceilalti fiind trimsi sa faca muncile usoare. Daca trebuia sa curatam cartofi , morcovi , ceapa, etc, noi eram trimisi acolo. Cind sfirseam,un căcănar de fruntas ne ducea in sala de mese unde urma sa mincam, Nu va spun ca mincarea era de fiecare data cam rece, de multe ori sleita. O mincam fara sa cricnim, pentru ca a te culca flamind, nu era cea mai buna solutie. Intr-o dimineata dupa ce terminasem ''corvoada'', soldatul de la centrul militar, care venise dupa mincare , a venit cu vestea mult asteptata si anume , ca vom pleca la centrul militar. Militarul venise cu un ordin pe care-l lasa-se la P.C. Mai ca ne venea sa-l pupam de bucurie. Nerabdatori, l-am intrebat cind vom pleca de la unitate. Ne-a spus ca vom pleca in cursul zilei, dupa ce vom preda arma si restul de efecte. N-a trecut nici zece minute ca a si venit ''plotoneru''de companie, spunindu-ne ca urmeaza sa predam echipamentul, asta insemnind pantalonii, camasa de corp, vestonul, izmenele, mantaua caciula si bocancii. Am intrat pe rind dezbracindu-ne de toate cele, primind in schimb niste haine ca vai de lume, mai putin mantaua. Stateam ca popindaii in fata companiei asteptind sa vina cineva de la Centru militar sa ne preia, afara fiind un frig de crapau pietrele. Ciudat era, ca nimeni nu ne lua in seama. Treceau ofiterii si subofiterii pe linga noi de parca nici nu existam. Dupa vreo jumatate de ora a venit un fruntas , care ne-a condus la Centrul militar. Acolo ne-a luat in primire comandantul centrul-i militar , intrebindu-ne ce-i cu hainele de pe noi si bocancii. Apoi ne-a intrebat de ce am venit fara mantale. Fruntasul care ne aduse ia raportat ca comandantului ca plutionerul de companie din unitate ne dezbracase de mantăi. In fine! Am fost dusi la baia populara unde am facut o baie pe cinste, primind uniforme si incaltari noi. Hainele cu care plecasem de la regiment, au fost trimise inapoi. Unuia din colegi i-a venit rindul sa mearga dupa mincare la Unitatea militara. Era un lunecus de abia puteai merge in picioare. Dupa ce bucatarul ii umpluse marmita cu mincare. Marmita, impropriu spus marmita, de fapt un vas din aluminiu pentru pastrarea laptelui, a pornit spre Centru militar. Indreptindu-se spre Centrul militar , la coborire a lunecat cazind, capacul marmitei deschizindu-se. Noroc ca se ridicase repede reusind sa salveze o buna parte din mincare. Ajuns la unitate ne-a spus ce a patit. Norocul lui a fost ca s-a ridicat urgent, salvind mincarea. Am ris de ne-am prapadit. N-a trecut o zi ca tot Centrul militar era la curent cu patania colegului. Comandantul de pluton(nici grupa nu eram, soldati fiind de toti 11) ne-a facut un instructaj, spunindu-ne sa mergem cu autobuzul pina-n zona industriala de unde ajungeam mai repede la unitate. Cind mergeam cu sau veneam cu in autobuz, mai erau si fete de liceu, aruncindu-le ocheade. Cam la atit se limita totul! Ce mai! Ne mai scaldam si noi ochii!
  2. Asa-i! Am stat la socri ,pe ''mocanime''( Șieuț, valea Sieului)aproape doi ani , dupa care ne-am mutat in Bistrita la apartament,din cauza soacrei care era cam ''neagra la mațe''! S-a nascut copilul! Alt scandal, cresa , camin, ma rog tot tacimu. In '96 sotia s-a imbolnavit grav. 8 ani de stat la spitalul de Oncologie din Cluj. In 2004 ne-a parasit pentru totdeauna.Fiul meu absolvise facultatea. A fost ''racolat'' la Siemens Timisoara. M-a batut la cap sa ma mut mai aproape de el. Am lucrat citiva ani buni la Takata Arad, dupa care m-am pensionat. Acum am timp ''cit vrea muschi mei''. Locuim intr-un apartament tip duplex, la 15km de Timisoara. Fiul meu are un apartament cu 4 camere in Timisoara. Lucreaza la Continental. Mie si partenerei ce ne mai trebuie? Sanatate multa, nimic altceva. Astept cu nerabdare sa creasca nepotica sa pot s-o iau in circa si s-o port peste tot.Mai avem (baiatu, nu eu) si un teren unde deocamdata avem doar legume si fructe(cite se fac). Urmeaza casa si cam atit! Deocamdata! PS. Poate am fost cam succint, in exprimare!
  3. Buretii iuti sint buni de mincat . Nu toata lumea-i apreciaza! Cind mergeam in padure dupa ciuperci, mai adunam si bureti iuti pe care-i mincam prajiti pe jar si sarati. Pe cei mari nu-i luam, preferindu-i pe cei mici care erau mai ''fragezi'', decit cei mai mari, batrini! Cind locuiam in Bistrita, vara, mergeam la cules de bureti de cioata in parchetele de fața, taiate demult. Linga cioate gaseam o sumedenie de bureti, de multe ori ciulegind doar palariile. Intr-un an am gasit atitia bureti de cioata, incit am cules doar palariile, piciorusele lasindu-le. Sotia , fie iertata, facea zacusca cu ciuperci, o bunatate nu alta. Fiind bisericoasa, miercurea si vinerea,minca doar zacusca. Ce-i drept si mie-mi placea zacusca cu ciuperci. Stiti de ce-mi pare cel mai rau? De timpul care parca trece mai repede decit atunci cind eram mai tinar, cind eram in stare sa muncesc o zi intreaga fara sa simt foarte tare oboseala. Nici de mincat nu mai pot minca , ca alta data, saturindu-ma repede. De multe ori maninc doar de doua ori pe zi! Parca nici mincarea preferata nu mai are gustul , pe care-l avea odata. De culcat ma culc relativ tirziu, trezindu-ma devreme. Azi dimineata , m-am trezit pe la ora sase. Am incercat sa mai adorm, dar nici poveste! Dupa ce m-am tot ''fitiit'' o vreme fara sa pot adormi, m-am sculat, mi-am facut patul,am incalzit niste cafea , pe care am tot ''pupat-o'' vreme de jumatate de ora. Alta data sorbeam cafeaua, in doi timpi si trei ''miscari''. Apoi am vazut ca gazonul a crescut destul de mult! O sa dau jos din pod, masina de taiat iarba si o sa ma apuc de treaba. Cred ca o sa ma duc si pe la gradina sa vad cum mai evolueaza treburile pe acolo. Abia astept ca nepotica sa creasca (acum are trei luni si ceva) si s-o port de ici colo. Deja gingureste, cind ne vede, spunindu-ne ''povesti'' doar de ea stiute. Fiul meu imi trimite periodic ,filmulete , cu nepotica.
  4. Si cine crezi ca sint de vina? Daca unii parinti, de la tara-si initiaza odraslele, in a deosebi o ciuperca comestibila, de una toxica, unii parinti de la oras pleaca la cules de ciuperci, fara a putea deosebi o ciuperca comestibila, de una toxica. Multi nu constientizeaza pericolul intoxicarii cu ciuperci necomestibile.
  5. Colegu' BRANCA ai dreptate! Intradevar poate fi confundata de vreun culegator, care habar n-are de ciuperci. Dupa ce am terminat cursul mi-am resconsiderat parerea, vizavi de ciuperci. Cind eram copil si-n clasele primare, mergeam vara cu bunica si prietenele ei, la cules de ciuperci. Niciodata n-am auzit ca cineva sa se intoxice cu ciuperci. Singurul caz in care cineva a murit datorita ciupercilor toxice a fost in '66 sau '67, cind un tata si doi copii au consumat ciuperci otravitoare. Acum, cu atit mai mult, se poate muri, intoxicat cu ciuperci, majoritatea culegatorilor,nefiind in stare sa deosebeasca o ciuperca toxica de una comestibila. In general se apeleaza la cei care sint in stare sa deosebeasca, o ciuperca comestibila de una necomestibila. La cursul la care am participat, initiatoarea ne-a recomandat, ca la cea mai mica indoiala, sa renuntam la acea ciuperca.
  6. Din nefericire , putini sint aceia, care pot sa faca diferenta, dintre o ciuperca comestibila si una necomestibila. Daca acum citeva zeci de ani, ciupercile erau foarte usor de identificat, acum multe ciuperci necomestibile, pot fi confundate cu cele comestibile. Nu mai departe ciuperca de cimp, care odata nu putea fi confundata cu nici o alta ciuperca, acum poate fi confundata foarte usor, cu o ciuperca extrem de toxica (amanita phalloides). O singura ciuperca amestecata printre ciupercile toxice, poate omori o familie intreaga. Ceva s-a intimplat cu ele ,de la o vreme incoace! Ciupercile (''iasca'')care apar pe copacii batrini sint toate comestibile. In schimb unele ciuperci toxice care apar doar pe sol, semanind perfect cu cele comestibile, pot fi extrem de toxice. Anul trecut am patrticipat, eu si fiul meu, la un curs de identificare ciupercilor. Daca mie mi se parea, ca pot identifica usor orice ciuperca, dupa citeva minute am constatat, ca am lacune foarte serioase. Persoana, o doamna (extrem de bine pregatita) care ne-a condus prin padure, ne-a recomandat ca orice ciuperca pe care o gaseam, sa io prezentam. Cum eu eram obisnuit sa descopar foarte usor ciupercile de la cele foarte mici , la cele foarte mari, cosul din nuiele, s-a umplut destul de repede. Cind a inceput a se insera , am plecat cu autotursimele spre localitatea Colesti unde eram cazati. Toate ciupercile au fost asezate pe o masa, unde initiatoarea proiectului, a trecut la prezentarea ciupercilor recoltate de noi, toti participantii. Cum eu eram pentru prima data , la o altfel de prezentare, m-am limitat la a asculta ce se spunea. Mai toti cei care au participat la prezentare , aveau la activ, citeva vizite, eu fiind singurul , care eram la prima prezentare. Abia dupa miezul noptii prezentarea s-a incheiat. Am fost poftiti la masa, dupa care am plecat la somn. A doua zi, dupa ce ne-am sculat si am servit, masa dupa care s-a trecut la discutii. Dupa masa, intr-o vreme, am pornit spre Timisoara, ajungind acasa cind se intunecase bine de tot . Pe drum am discutat cu fiul meu vrute si nevrute, drumul parindu-ni-se scurt destul de scurt, cu toate ca distanta parcursa fiind destul de mare. Un lucru este cert! Cind mergeti la cules de ciuperci, fiiti foarte atenti. Daca aveti ce-a mai mica banuiala, vizavi de ciuperca, gasita rerenuntati la ea, altfel riscati enorm! Atentie! Toate ciupercile din familia amanita sint toxice
  7. Salutare prieteni! Azi m-am dus la gradina,(fiului meu) sa duc niste gunoi menajer si sa-l pun in compostiera. Cind am deschis capacul am ramas surprins , cind am vazut o ciuperca cu inaltimea circa 10-12cm. Inafara gardinii intre sosea si tortuar am vazut 4 sau 5 ciuperci mici, cu palaria alba si piciorusul scurt. Si in anii trecuti, inclusiv anul trecut, in gradina am avut vreo 10-15 ciuperci. Ca sa fi sigur ca ciupercile sint comestibile, am apelat la fiul meu, care cunoaste mai bine decit mine ciupercile. Dupa un ''consult'' amanuntit , fiul meu, mi-a spus ca dupa cite stie, ciupercile respective sint comestibile. Mi-a recomandat sa le las pentru ca atunci cind vor ajunge la maturitate, sporii ciupercilor se vor imprastia, rasarind si mai multe ciuperci. In jurul pomilor, fiul meu a plantat fire de fragute. Acum in jurul pomilor avem o gramada de fragute, coapte, foarte parfumate. In apropierea barăcii, acum doi ani, fiul meu plantat niste fragute, destul de rar. Acum sint o sumedenie de fragute si flori. Intr-un sfert de ora am umplut o canita de fragute foarte parfumate. Trebuie sa discut cu fiul meu si sa vad ca parere are in legatura cu plantele de fragute, pentru ca s-au inmultit foarte mult.
  8. Salut colegi ! Citi dintre voi ati vazut, in anii ''59 -''60, avioane care noaptea survolau cerul Romaniei? Un frate de-a bunicului, care locuia linga noi, la fiica lui cea mica, a venit intr-o seara la noi , spunidu-ne sa iesim in curte, ca sa vedem avioanele de razboi care zburau spre vest. Auzisem si in noaptile trecute huruit de avioane, dar fiind noros, n-am putut sa le vedem. Avioanele care survolau cerul , noaptea, aveau luminile aprinse ,de culori diferite. Dupa aprecierea barbatilor ,care asistau si ei, la eveniment, avioanele zburau la inaltimea de 4000mii - 5000 de metri. Citeva nopti, avioanele au continuat sa zboare, tot noaptea, spre vest. Noi copii am continuat sa stam pina noaptea tirziu , zgiindu-ne la cerul senin, in speranta ca vom vedea iarasi avioanele. Din nefericire avioanele au incetat sa mai zboare, noi fiind obligati de catre parinti sa mergem la somn. Parintii si batrinii din vecini au avut motive intemeiate de discutii, unii spunind ca va incepe un nou razboi. Altii spuneau ca avioanele zburau doar noaptea, cind faceau manevre. Noi copii eram numai ochi si urechi la discutiile adultilor, fara sa intelegem mare lucru din ce discutau.
  9. Salutare stimati colegi! In urma cu ceva vreme, va povesteam, despre atacurile lupilor la animalele domestice, ale satenilor cu casele situate la marginea satului, cu toti cu ciinii de paza. Va mai povesteam ca au fost cazuri cind lupii au ucis ciinele gospodarului, mincindu-l. Asta se intimpla pe la inceputul aniilor '60. Imi amintesc de povestile spuse despre lupii, care au urmarit de la distanta nu foarte mare, minerii care veneau la mina, sau se duceau catre casa, cei din schimbul doi iesind din șut. Minerii veneau pe jos din satele invecinate , ca Ser, Șamșud, Sighetul Silvaniei, Corund, indiferent de cum era vremea. Niciodata n-au fost mai putin de 3-4 mineri care se mearga la serviciu sau mearga spre casa. Citeodata, iarna, cind tata venea acasa de la mina, ne povestea cum ortacii care, ieseau din șut sau intrau in șut , povesteau despre lupii care-i petrecusera pe mineri o buna bucata de vreme. Intotdeauna ni se facea parul maciuca, gindindu-ne cu groaza la spaima pe care o traiau, in timp ce se se indreptau spre casa, fiind petrecuti de lupi. Oamenii erau obisnuiti cu lupii si la fel, lupii cu oamenii. Intr-o primavara am mers la cules ghiocei, lacrimioare, calugari (un fel de ghiocei colorati). Inarmati cu sfoara necesara legarii florilor culese, am pornit spre padure. Ajunsi in marginea padurii, am vazut ca florile, pentru care mersem in padure, nu erau de gasit cu toate ca vremea era destul de frumoasa. Singurele ''flori'' pe care le vazusem era leurda. Unul dintre noi a sugerat sa mergem la Piatră, acolo padurea fiind rara, nefiind foarte mult foarte mult de mers pina acolo. Ajunsi acolo ne-am imprastiat care-ncotro, cautind ghioceii cei rîvniti. Deodata unul dintre noi ne-a strigat sa mergem si sa vedem ceva. Ajunsi acolo am vazut resturi de blana si citeva oase de caprioara, luindu-ne dupa copitele care mai ramasera. Singurul animal care putea prinde o caprioara , era lupul. Instantaneu frica a pus stapinere pe noi, uitindu-ne in toate partile. Nu va spun ca pina la iesirea din padure am fost numai ochi si urechi, rasuflind usurati doar atunci cind am iesit din padure. Dupa ce am mai crescut, citind in revistele ''Vinatorul si pescarul sportiv'', am aflat ca lupul este destul de fricos, luind-o la fuga in momentul cind simte omul . Doar lupul turbat ataca omul, cel sanatos o ia la fuga. Lupoaica cu puii, cind simte omul, paraseste culcusul , puii fiind lasati in voia sortii. In general lupoaica-si face culcusul in zone greu accesibile, departe de traseele frecventate de oameni.
  10. Anul trecut, inspre toamna, am facut o vizita de o zi, in satul natal. Cu acea ocazie am vizitat(pe fuga) de departe si terenurile, care odata au fost ale noastre. Sincer , m-au napadit nostalgiile. N-am mai fost in satul natal de mai bine de multa, multa vreme.Ultima data am fost atunci cind mama vitrega a murit Acum cheile de la casa, sint lasate la o vecina de incredere, care zi de zi merge pe acolo, dind de mincare dulaului de paza. Periodic, sora cea mica mai da cite-o raita pe acasa, din Zalau si pina-n Chiesd fiind circa 30 de km. Ajungind acasa am intrat si in grajd, unde odata erau citeva cuiburi de rindunici. Incredibil! Am numarat 20 de cuiburi. Nu demult am discutat cu fiul meu intrebindu-l cind sint dispusi sa facem o vizita ceva mai lunga in Chiesd. Cum a dat ''navala'' corona virusul, planurile ne-au fost date peste cap. Intre timp a venit pe lume, o scumpete de nepotica , acum avind 3 luni si ceva. A inceput sa gîngureasca, rîzind la noi. Ba mai nou , incearca sa-si ridice capul. Ultima data am fost pe la ei duminica trecuta, dupa ce restrictiile s-au mai relaxat. Cu acea ocazie i-am cumparat tot felul de rochite, palarioare, pantalonasi , botosei, etc. Imediat dupa relaxare, am fost pe la ei, vazind-o pentru prima oara.
  11. Sper din tot sufletul, sa nu mai traim de evenimente ca cele pe care, sper , ca le-am trecut! Doamne fereste(vorba marxistului) sa avem parte si de tornade, seceta, inundatii, cutremure,etc, c-apoi am pus-o de mamaliga!
  12. Cind eram copil, nu trecea o zi sa nu vedem cel putin o pasare de prada! Ulii pasarari, rindunelelor, porumbari, găile, etc, etc vedeam frecvent! Nu era zi in care, cel putin o gaie (uliu gainilor), sa nu survoleze zona, rapind cite-o pasare de curte. Cind ''gaia'', dadea tircoale de la inaltime, tot pasaretul din ograda, intr-an alerta, luindu-o la fuga spre curte, unde ciinii se apucau de latrat. Au fost cazuri, cind intr-o zi ulii (gaile) au rapit cel putin cite-o puicuta. La doua case de noi, era un stejar gros si inalt, unde an de an cotofene, gaite si alte pasari, cuibareau. Intr-o zi un uli al gainilor, dupa ce a dat multe ture, a inhatat o puicuta a unei vecine, dupa care a aterizat in stejar. Tata a luat arma si a impuscat uliul, acela cazind impreuna, cu puicuta moarta, la pamint. Am ramas uimit, cind am vazut ce gheare mari are! Tata a intins aripile, anvergura lor, fiind de aproape 1m. Dupa citiva ani, numarul ulilor(gailor), a inceput sa scada. Daca timp de citiva ani, n-au mai fost vazute, acvile de cimp ,acum, pe cimpurile cultivate, se vad frecvent acvile. Ce am mai vazut prin zona unde locuim sint ulii sorecari si pasarari. Vinatorii din ziua de azi , sint mai degraba preocupati sa vineze animale ca iepurele, capriorul, cerbul ,mistretul si pasari ca , cocosul de munte , fazanul, ratele salbatice, gistele slabatice, etc, etc! Cocosul de munte, ierunca, se pot vina doar cu autorizatie. Apoi masculul de capra neagra se poate vina doar cu autorizatie speciala! .
  13. Chiar pare vie ''momâia''. Sigur graurii vor evita sa ''atace'' ciresii. Poate doar cind nu va bate vintul, graurii sa ''târcoalească''.
  14. Buna dimineata prieteni! Azi dimineata, mi-am adus aminte de o intimplare hazlie. Tocmai absolvisem clasa a IV-a. Parintii mei plecasera la munca! Inainte de a pleca, mi-au trasat directive clare! In primul rind, m-au avertizat, sa stau acasa si sa nu ma duc la joaca. Apoi mi-au spus sa nu uit sa dau de mincare si apa clostelor cu pui, porcilor, vitelului din grajd, ratustelor,etc. Mama, m-a avertizat ,in mod deosebit, sa am grija de puii de gaina, pentru ca o pisica straina, a fost vazuta in spatele grajdului. Spunea mama, ca e posibil ca pisica sa fie din aceea care prinde puii de gaina. Nu era o pisica pe care s-o vedem pe la vecinii nostri! Vecinele, inclusiv mama(fie iertata) erau de-a dreptul bulversate de toata treaba, intrebindu-se a cui ar putea fi pisica. Eu ma dadeam mare, pentru ca aveam, o catea, foartre buna la vinatoarea de iepuri, care nu suporta pisicile vecinilor, ba de citeva ori, alergind si dupa pisica noastra, care-si gasea scaparea pe scara șurii sau pe dudul din fata casei, unde se catara in viteza cea mai mare. Ciinele nu se lua de pisica , doar asa, fara vreun motiv, intemeiat, pentru ca de regula se suportau. Facea ea ceva ce irita catelusa intratit incit sa se ia dupa ea. Pe atunci eram un copil destul de ascultator si care nu prea ieseam din vorba parintilor! In jurul amiezii soarele dogorea ca focu'. Periodic umpleam vasele cu apa a orataniilor si catelusei. Catelusa-si facuse , culcus sub claia de fin, unde se refugia cind era foarte cald. Dadeam apa porcilor si vitelului, neuitind sa dam de mincare clostelor si ratustelor. Ratustele-si petreceau vremea cit era ziua de mare in groapa unde ai mei stinsera varul cind construisera casa. Ieseau doar cind le era foame, dupa care inapoi la scalda. Verisorul din vecini venise la mine sa ne jucam. Inventam tot felul de jocuri, numai sa treaca vremea! Deodata am auzit catelusa hamaind si imediat am vazut o pisica straina gonind cu coada infoiata cit mina, cu catelusa suflindu-i in ceafa. Apropiindu-se de dud a facut un salt spectaculos ajungind in coronament cit ai clipi. Latra catelusa, incercind din rasputeri sa ajunga la pisica straina. Ciinele din vecini latra si el ca turbat, vazind pisica cocotata-n dud. Pisica urmarea cu privirea ciinii , care latrau ca turbatii. Degeaba am incercat sa determinam pisica sa coboare din dud! Satula de atita latrat catelusa, noastra s-a culcat sub dud, cu botu pe labe, uitindu-se la pisica ingrozita. Ciinele vecinilor satul si el de atita latrat, s-a ratras la umbra. Dudul nu era foarte gros, la baza avind circa 20-25cm. Eu cu verisorul, ne-am apucat de joaca nefiind atenti la pisica. Eram convinsi ca pisica se va da jos din dud doar cind se va insera, ciinii nefiind foarte atenti. Deodata am auzit ciinele vecinului hamaind si larma mare, semn ca pisica incercase sa evadeze. Probabil, ca pisica vazind ca, dulaul era undeva, la somn, sarise din dud in curtea vecina, trecind , banuiesc, prin apropierea ciinelui, acesta o vazuse gonind dupa ea. Cumva a reusit sa scape de ciine, dupa o alergatura ca la curse, pisica sarind gardul in cealalta curte. Din acel moment pisica n-a mai fost vazuta prin curtile noastre, semn ca , ciinii bagasera groaza-n ea.
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.