Jump to content
ELFORUM - Forumul Electronistilor

GEO 53 BN

Membru activ
  • Content Count

    2,399
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

1,106 Excellent

About GEO 53 BN

  • Rank
    Membru avansat
  • Birthday 10/07/1953

Profile Information

  • Locatie
    Timisoara

Recent Profile Visitors

5,237 profile views
  1. GEO 53 BN

    Semnalizare stopuri a franei de motor

    Am vazut ca fiul meu foloseste frina de motor,foarte des,trecind intr-o treapta inferioara, lasind ambreiajul sa cupleze treptat ,pentru a se evita deplasarea brusca-n fata a celor din autoturism. Am inceput si eu (timid) sa folosesc frina de motor, prin trecerea intr-o treapta inferioara ,(a doua sau a-ntiia),lasind pedala ambreiajului mai lent, pentru a nu da cu ''bostanul'' de bord. In trafic, n-ai efectiv, timp sa faci o astfel de frinare.
  2. GEO 53 BN

    Semnalizare stopuri a franei de motor

    ........concomitent cu frina de serviciu, facind frinarea mai eficienta.
  3. GEO 53 BN

    Semnalizare stopuri a franei de motor

    Ce ma deranjeaza cel mai tare, e faptul ca unii stau in ''curu meu'' la nici un metru de mine. La o frinare brusca, reactia celui din spatele meu,care-mi sufla-n ''ceafa'', sigur e tardiva pupindu-ma-n ''fund.''
  4. GEO 53 BN

    Romantele...amintiri de neuitat?

    Eu am o gramada de discuri cu formatii romanesti si straine,cumparate de-a lungul anilor, discuri cu muzica folk si discuri cu povesti pe care le-am cumparat cind fiul meu era ''prichindel''. La fel am multe benzi de magnetofon.
  5. GEO 53 BN

    Semnalizare stopuri a franei de motor

    Eu prefer sa astrez o distanta suficient de mare intre mine si cel din fata mea,numai ca sint ''berbeci'' care, atunci cind vad ca intre mine si masina din fata mea, exista spatiu suficient,sa vîra ca ''musca-n curu calului'',de parca cine stie ce mare avantaj ar fi cistigat. Ma multumesc sa-i injur ,cu toate ca nu ma aud.
  6. Salutare prieteni! De la ce virsta ati ''gustat''tigarile? Va spuneam intr-o post, ca-m ''gustat'' tigara,in clasele gimnaziale cind mergeam sa cumparam caiete si rechizite scolare din colonia Sarmasag. Prima tigara fumata, a fost, cind absolvisem clasa a VII-a in vacanta de vara cind am mers la pescuit pe valea din sat ,dinsus de colonia miniera. Dupa acea experienta,citiva ani, nu m-am mai apropiat de tigari. Abia dupa armata mai fumam cite-o tigara si aceea doar la nunti sau cind mergeam la colindat cu fostii colegi si colegele. In rest nu eram prea tentat sa am tigari la mine. In armata n-am fumat deloc. Dupa armata ce mai trageam cite-o tigara, cind eram cu prietenii sau colegiila cite-o agapă. Intr-o vara, cind eram in concediu,neavind ce face in oras,m-am dus acasa. Drumul fiind lung pina acasa ,ca sa nu ma plictisesc,mi-am cumparat un pachet de tigari, Amiral Super Long. Pe drum,pina acasa am fumat vreo doua tigari. Cind tata m-a vazut ca intru in curte,ma intrebat cum de am venit acasa in cursul saptaminii. I-am spus ca sint in concediu si ca n-am ce face acolo in oras. Am intrat in casa si ne-am apucat de povesti. Printre altele ,tata mi-a spus ca in ziua urmatoare va merge la cosit si ca daca vreau si eu sa merg la coasa, ar fi bucuros. Cind m-am dezbracat am scos pachetul de tigari si l-am pus pe masa, in camera unde dormeam. A doua zi, dimineata devreme,ne-am sculat si ne-am pregatit sa mergem la coasa. Ne-am pus de mincare si o damigeana de 10l cu apa de baut,pornind la drum. Dupa ce am iesit din sat tata ma intreabat daca n-am tigari. I-am spus ca n-am. Atunci tata a scos pachetul de tigari din buzunar si m-a intrebat daca sint tigarile mele. Am recunoscut ca sint tigarile mele si ca le-am cumparat doar ca sa-mi treaca vreme mai repede pe drum. Am aprins cit-o tigara si ne-am continuat drumul. Ajunsi la terenul pe care trebuia sa-l cosim,ne-am apucat de coasa,hotariti sa terminam de cosit in acea zi. Cind oboseam, luam cite-o pauza,asezindu-ne, jos, pe iarba,bind apa, tragind si cite-o tigara. Incet ,incet ne-am apropiat de capat. Inainte de a apune soarele, am reusit sa terminam de cosit. Ne-am asezat pe iarba si ne-am pus pe povestit,aprinzind cite-o tigara. Printre altele ,tata, m-a intrebat de cind fumez. I-am spus ca nu sint fumator adevarat si ca-mi mai cumpar din cind in cind,cite-un pachet de tigari, care ma tine, citeva zile. Stiam ca tata nu fumeaza. Cit a lucrat in mina,ne povestea de multe ori ca surprinse pe unii mineri cu tigari la ei. Regulile spuneau ca in mina nu se introduc tigari, chibrite si nici bautura,cei prinsi riscind sa fie concediati sau, in cazuri grave, facind puscarie. Dupa ce s-a pensionat isi mai cumpara cite un pachet de tigari care-l tineau si cite-o saptamina. Foarte rar se intimpla sa termine pachetul in doua trei zile. Dupa ce ne-am odihnit destul am pornit spre casa pe drum, aprinzind cite-o tigara. Acum foarte rar imi mai cumpar cite-un pachet de tigari care de regula ma tine cite 3-4 zile si asta doar cind ma cam plictisesc. Fiul meu dupa ce s-a angajat ,cind venea acasa(in Bistrita), din Timisoara, avea cite-odata tigari la el. Cit a fost student a lucrat (dupa cursuri)la o firma Romano-Poloneza, unde a ''invatat''sa fumeze. Dupa un timp a renuntat de tot la tigari,considerind fumatul un obicei nesanatos.
  7. Salutare prieteni! Ieri, va povesteam despre incursiunea noastra( a mea si vărului meu) pe valea Corundului(Maja), scopul fiind, prinderea pestilor. Sa nu credeti ca am fost o singura data la pescuit! De cite ori aveam ocazia,mergeam la pescuit. De cele mai multe ori ne intorceam fara nici un peste. Intr-o primavara cind vremea era calduta, iar nivelul apei din vale era destul de scazut,apa nemaifiind murdara,m-am dus la pescuit tot pe valea Maja, incaltat cu cizme de cauciuc, unde, apa care curgea pe vale ,avea un nivel destul de scazut. Era intr-o zi de duminica, cind n-avind ce face,m-am hotarit sa-mi incerc norocul la pescuit. Aveam toata ziua la dispozitie. Am scormonit in gunoi, adunind destule rime rosii, cit sa-mi ajunga pe citeva zile bune. M-am dus in jos pe vale pina cind am ajuns in dreptul satului Corund,unde valea era mai larga,apa curgind destul de incet. Rimele le aveam intr-un borcan, in care, pe linga rime am mai pus si putin gunoi. Aveam o galeata cu mine,in care sa pun pestii prinsi. Batul era din corn iar nailonul si cirligul erau cumparate din Zalau. Tata, fiind vinator,era abonat la revista Vinatorul si pescarul sportiv,unde printre altele, erau prezentate tot felul de noduri cu care erau legate cirligele cu nailonul. La undita aveam o rola din lemn cioplita cu briceagul unde infasuram nailonu. Pe batul din corn am fixat niste ochiuri facute din sirma si apoi fixate pe bat. Pluta era din cotor de pana de gisca legata de firul de nailon cu elastic. Ma rog,era o undita arizanala,care semana cit de cit a ''undita''. Dupa ce am facut toate pregatirile, am luat o rima si am infipt-o in cirlig,dupa care am aruncat-o-n apa. N-au trecut citeva minute si am vazut ca pluta dispare sub apa. Am smucit undita ridicind-o din apa. In cirlig se zbatea un porcusor destul de marisor. I-am scos cirligul din gura si l-a pus in galeata,dupa care-am aruncat momeala in apa . N-au trecut nici o jumatate de minut si am prins alt porcusor. In nici zece minute, am prins vreo 15 porcusori pe care i-am pus in galeata. Am avut si citeva rateuri. Muscaturile au inceput sa se rareasca. M-am mutat inspre amonte unde am gasit iar un loc prielnic. Am aruncat cirligul cu momeala-n apa si m-am pus pe asteptat. Dupa citeva minute am prins primul porcusor. Dupa ce l-am scos din cirlig, am aruncat iar cirligul in apa. Din neatentie cirligul cu rima si s-au agatat de niste nuiele de salcie. Am incarcat sa-l desprind fara sa reusesc. Aveam un singur cirlig si daca-l pierdeam ma puteam duce acasa. M-am agatat de niste nuiele c-o mina iar cu cealalta am incercat sa descilcesc firul de nailon si cirligul dintre nuiele. Mam aplecat destul de mult in speranta ca-mi voi recupera acul. M-am intins cit am putut,dar neajungind la cirlig,am slabit putin mina cu care ma tineam de nuiaua de salcie,ajungind instantaneu in apa. Apa-mi trecuse peste cizme,ajungindu-mi aproape de briu. Apa fiind destul de rece, cind am ajuns in apa mi s-a taiat respiratia. M-am repezit sa ma prind de-o nuia si sa ies afara din apa. Ca un facut, de cite ori incercam sa prind nuiaua o scapam din mina. Am aruncat undita pe mal si cu prinzindu-ma cu amindoua miinile nuielele de salcuie am reusit sa ies din apa. Dirdiam de frig,dintii batindu-mi in gura ca mitraliera. Neavind chibrite cu care sa fac foc,vegetatie uscata fiind destula, am pornit spre casa. Nu m-asteptam sa cad in apa! Mi-am adunat sculele si in pas alert am taiat-o spre casa. Cind ai mei m-au vazut ud s-au apucat de ris. Mie numai de ris nu-mi ardea. M-am schimbat, luindu-mi pe mine niste haine mai ponosite,hainele curate punindule intr-o plasa. Am luat un o bucata de sapun si am plecat la mina sa fac o baie si sa ma incalzesc. Acolo la cazan,era de serviciu un barbat mai batrin cu vreo 5-6 ani, tigan, da tigan care era diferit de ceilalti. Tata-mi spunea ca fiind harnic a fost trimis scoala profesionala la Lupenii,unde a fost trimis de catre cei de la mina,vazindu-l descurcaret si cu mult simt. Dupa ce am facut baie ne-am pus pe povesti. De atunci am devenit prieteni buni. Am fost invitat de citeva ori la el. Imi spunea ca poate nu vreau sa ma duc pe la el fiind tigan. Odata am acceptat sa ma duc la el. Avea o casa destul de mare din caramida tencuita si pe dinafara. In casa era o curatenie si ordine desavrisita,sotia lui fiind foarte harnica. Acum vreo citiva ani sora mea cea mai mica mi-a spus ca sotia lui Ioan a murit,el raminind singur. Ultima data cind am fost in satul natal,am vazut niste case care rivalizau cu casele romanilor. Dupa ce mina s-a inchis toti au plecat la munca in strainatate,venind cu bani frumosi de acolo. Lucrind in mina au pensie destul de buna. Tot ei si-au facut o biserica in marginea satului, nevrind sa se amestece cu romanii, care erau distanti,tratindu-i ca pe tiganii de odinioara.
  8. Salut, morocănosule! Nu ma ridic eu la nivelul lui Creanga! Apoi eu sint ardelean iar Creanga a fost moldovean. Am avut imensul noroc,sa am o bunica care,m-a crescut de mic si pina cind am mers la scoala. Ea-mi spunea tot felul de povesti si nu numai. Nu era zi sa nu-l pomeneasca pe bunicu' meu. Bunicii din partea tatalui meu,asa cum am mai spus-o si altadata,erau un pic,un pic, mai reci, cu noi,nepotii, cei mai mari. Ceilalti, (nepoti,nepoate) mergeau foarte rar la bunici,odata ca erau destul de departe si apoi ca bunicii n-aveau rabdarea necesara,sa-i urmareasca . Din partea bunicilor am avut si inca am multi verisori si verisoare, o verisoara, parasindu-ne destul de tinara. Bunica din partea lui mama, a avut doar trei copii,un baiat si doua fete,una fiind mama. Baiatul, l-a avut cu primul ei sot,care a murit in primul razboi mondial. Dupa terminarea razboiului,bunica s-a casatorit cu bunicul meu(pe care nu l-am cunoscut), cu care a avut doua fete,mama si matusa Lucretia. Din pacate unchiul s-a prapadit dupa ce mama a murit. Sora mamei a murit in '81. Bunica a fost cea care m-a invatat sa scriu, sa citesc si sa socotesc inainte de a merge la scoala. Dupa cum am mai spus-o, eu am fost crescut de catre bunica pina cind am mers la scoala. Toate cele spuse, mi-au ramas intiparite-n minte.
  9. Salutare prieteni! Vi s-a intimplat vreodata sa fiti surprinsi de vreo furtuna in plin cimp? Eu, da si nu odata, ci de mai multe ori. Va povesteam ca mergeam in vacante ,la pescutit,pe valea Maja(Corundului,cum o stiam noi). Fiind in vacanta de vara,ne-am hotarit, eu si cu varul meu,sa mergem la pescuit. Ziua se arata a fi frumoasa, negindindu-ne nici o clipa,ca vremea se va schimba. Inarmati cu rîme(rosii de gunoi), apa de baut,ceva mincare si undite am pornit spre locul de pescuit, situat mai aproape de Corund decit de satul nostru. Ajunsi acolo ne-am pregatit sculele hotariti sa le dăm in ''gura'',sa-i ''spargem''. Am aruncat firele cu momeala in apa si ne-am pus pe asteptat. Din cind in cind pluta dadea semne ca vreun pestisor ciugulea rîma. Asteptam sa vedem pluta plecind sau scufuninduse. Apa, in locul de pescuit, curgea foarte incet, nefiind obligati sa o tot ridicam si sa o repozitionam. A inceput a se face tot mai cald. Din cind in cind aruncam momeala in alta parte in speranta ca se va gasi vreun''sinucigas'' care sa muste rîma. Dupa un timp, exasperati de lipsa de interes a pestilor,ne-am mutat in alta parte. Nici acolo n-am avut mai mult noroc. Peste vale era o balta unde niste prieteni ne spusera ca acolo au prins pesti frumosi. Am trecut valea peste grinzile fostului pod care a fost bombardat in timpul razboiului ca sa ajungem la balta. Ajunsi acolo ne-am instalat si am aruncat momeala,convinsi fiind, ca acolo vom avea mai mult noroc. Intradevar plutele s-au miscat de mai multe ori dar nu suficient ca plutele sa se scufunde. Am vazut pestisori care sareau la gizele care zburau pe deasupra apei. Incolo nimic! Eram destul de vexati,vazind ca totusi, pestii, se hranesc . La amiaza soarele ardea. Ne-am adunat sculele si am mers iar pe vale, unde era umbra de la salciile care cresteau pe linga vale, sperind ca intre timp pestii se vor pune pe mincat. Ne-am mutat in alta parte,unde la fel n-am vazut nici un atac serios la rima pe care le-o ofeream. Vremea trecea ,noi fiind tot mai suparati ca nu prindem nimic. La un moment dat s-au ridicat niste nori,nu foarte seriosi. N-am i-am bagat in seama, negindindu-ne nici o clipa ca se va lasa cu ploaie. Incet ,incet norii au devenit tot mai negrii vintul, incepind sa bata din ce in ce mai tare. Culmea era ca vedeam pestii sarind dupa gizele care zburau la rasul apei.Au inceput sa traga pestii ,la inceput timid apoi din ce in ce mai tare,prinzind citiva porcusori. A inceput a tuna,semn ca va incepe ploaia. Ne-am adunat ''sculele'' si am pornit spre casa. Am luat-o la fuga sperind ca nu vom fi prinsi de ploaie. Uitindu-ne in spate am vazut deja ploua acolo, unde inainte cu citeva minute bune, eram noi, pescuind. Am accelerat ,dar in zadar. A venit o ploaie zdravana, de vara, udindune ca pe niste mîți. Neavind unde sa ne adapostim,uzi fiind,nu ne-am mai sinchisit de ploaia care cadea ,mergind in pas alert, dar nu fugind. Am ajuns in sat, uzi bine, varul meu mergind acasa ,iar au continuindu-mi drumul spre casa.Am fost luat la rost ,reprosindumi-se ca am stat ''la pesti'' pina a venit ploaia. Mi-am schimbat hainele ude cu altele uscate, date de catre mama. Si uite asa am ratat o zi ,care la inceput, promitea a fi o zi frumoasa de pescuit.
  10. GEO 53 BN

    Sarma bobinaj transformatoare pe ferita

    Cauta pe internet si o sa gasesti(la noi,in tara) firme care vind sirma din CuEm.
  11. GEO 53 BN

    Strung Bernardo Standard 150

    Salut Grig! In loc de un rulment radial axial cu role conice,n-ar fi mai indicat un radial axial cu bile, la care frecarea este mult mai mica decit la un rulment radial axial,cu role conice?
  12. Salutare prieteni! Azi va voi povesti o intimplare petrecuta intr-o zi de vara calduroasa. Tocmai intrasem in vacanta de vara(absolvisem clasa a IV-a). Cum alte treburi nu prea aveam, am pornit impreuna cu citiva prieteni spre pasune intentionind sa cautam, in perii padureti,oua sau pui de cotofana. Pe atunci erau multi peri padureti, unde isi faceau cotofenele cuiburi. Stiindu-le naravul de a fura pui de gaina, incercam sa ne razbunam pe hoațele de pui, spargindu-le ouale din cuib. Impreuna cu citiva prieteni am pornit spre pasune,hotariti sa facem prapad prin cuiburi. Am inceput a cerceta perii ,cautind cuiburile de cotofana. De multe ori cotofenele-si faceau cuibul in locuri destul de greu de ajuns, perii padureti fiind destul de stufosi. Ne lua ceva timp pina cind ajungeam la cuib,de multe ori alegindu-ne cu zgriieturi si haine sfirtecate. Ne uitam pe crengile din apropierea cuibului daca sint murdarite de excremente(gainat). Daca erau murdarite, aveam sanse sa gasim oua sau pui in cuib. Multe cotofene-si facusera cuibul mai devreme,scotind pui. Ne urcam in parul in care era cuibul si cercetam daca sint pui sau oua. Orice gaseam in cuib, oua sau pui,aruncam jos. Dupa un timp, am inceput a obosi,drept urmare ne-am asezat la umbra unui par,caldura fiind inabusitoare. Eram intrucitva multumiti de actiune. Aruncasem ouale din citeva cuiburi si puii dintr-un cuib. Cotofenele ciriiau, facind galagie mare, vazindu-si puii pe jos. Aruncam cu bulgari dupa cotofenele care erau agitate vazindu-si puii pe jos. Dupa ce ne-am odihnit, am pornit iar la ''vinatoare''. Am mai gasit citeva cuiburi cu oua pe care le-am aruncat jos. Dupa o vreme ne-am cam saturat sa ne tot cataram in peri. Am pornit spre padurea din apropierea minei. Ajunsi in padure am urcat pe linga un piriu spre un loc unde erau multi curpeni. Am inceput sa ne cataram pe curpenii care se catarasera pe copacii din jur. Tot jucindu-ne n-am bagat de seama ca se adunasera norii. Ni se paruse noua ca se cam facuse, intuneric ,dar n-am dat importanta prea mare. Copacii au inceput fremete, nu foarte departe auzindu-se tunete semn ca va veni ploaia. Am pornit spre iesirea din padure. Deja vintul se intetise destul de tare. Tunetele au inceput sa se auda din ce in ce mai aproape. Am iutit pasul sperind sa ajungem la cladirea(complexul) aflata la citeva sute de metrii, in care erau birourile, sala de apel,vestiarul si lamparia,unde se incarcau acumulatorii lampilor cu care ,minerii, intrau in mina. Am auzit un vijiit prin padure si dupa citeva momente, ploua cu galeata. Am luat-o la fuga,cu toate ca era degeaba,noi fiind uzi leoarca. Deodata s-a luminat puternic,instantaneu urmind o bubuitura asurzitoare. Traznise intr-un stejar mai inalt din marginea padurii. Ne-am ca..t pe noi de frica! Ajunsi la ''complexul'' minei ne-am adapostit in cladire, linga lamparie. Omul care se ocupa cu incarcatul acumulatorilor, vazindu-ne uzi si speriati,ne-a indrumat sa stam in vestiar pina cind va trece ploaia. Ne clantaneau dinti-ngura de frig,mai ceva ca mitraliera. Omul, pe care-l cunosteam,care avea in grija boilerul, unde se prepara apa calda,pentru minerii care ieseau din mina, ne-a spus sa intram la dusuri si sa facem o baie fierbinte. A dat drumul si la incalzire caloriferele devenind fierbinti. Nu va spun cit de bine a picat o baie fierbinte. Stateam goi linga calorifere,unde in scurt timp, hainele, asezate pe ele s-au uscat. Ploaia de vara n-a tinut foarte mult dar a fost suficient de bogata, incit piriurile sa se umple pine-n gura. Am pornit spre casa veseli. Acasa mama m-a luat in primire,intrebindu-ma, unde am fost atunci, cind a plouat. I-am spus ca ne-am adapostit la ''complexul'' minei, fara sa-i dau prea multe amanunte.
  13. Cind eram copil singurele arcuri pe care le faceam erau cele din nuiele de salcie galbena si mai apoi din crengi mai subtirele de măr gutui(păr gutui). Cine de la tara stia, de arcuri produse industrial? Ne multumeam cu arcurile facute de catre noi,chiar daca performantele erau, mult spus ,modeste.
  14. Salutare prieteni! Mi-am adus aminte de o intimplare petrecuta pe la inceputul anilor '60 care se putea solda cu victime. Va povesteam ca in anii aceia exista curent doar pe ''strazile''(ulitele) principale. Stilpii de electricitate erau din busteni de stejar, recoltati din padurea comunala. Asa cum am mai spus-o,curentul electric fost introdus in sat pe la inceputul anilor '50 cind construit o retea electrica destul de primitiva, curentul electric fiind luat de la mina. Cu energie electrica erau alimentate,sfatul popular ,dispensarul, scoala,postul de militie, oficiul postal. Cei care doreau sa se racordeze la ''reteaua'' de energie electrica trebuiau sa fie angajati ai minei. Toate astea le-am aflat,mai tirziu,cind am mai crescut, de la tata. Spre sfirsitul anilor '50 deja se refacuse reteaua de energie electrica(doua cabluri),extinzindu-se. Problema cea mare era ca atunci cind consumul de energie electrica era mare ,becurile luminau mai slab. La inceputul anilor '60 s-a trecut la instalarea unei retele de medie tensiune(6000V), asa spuneau parintii, instalinduse in centru un transormator,stilpii fiind din brad ignifugat. Tot atunci s-au inlocuit si vechii stilpi sustinatori ai retelei monofazate de joasa tensiune,care au inceput sa putrezeasca,multi prabusindu-se. Noii stilpi erau tot din stejar ,partea care se ingropa in pamint,fiind arsa superficial,pentru a nu mai putrezi asa de usor. Solutia n-a fost prea fiabila,dupa un timp stilpii prebusind-se. Intr-o vara prin anii '63 sau '64 a fost o furtuna puternica,un stilp fiind putrezit,s-a prabusit,antrenind si alti stilpi care aveau aceeasi problema. Stiu ca parintii nu ne-au lasat sa iesim din casa. Atunci s-ar fi produs o tragedie daca n-ar fi fost citiva oameni,care au luat masuri ,anuntind oamenii sa nu lase copii asara din casa. S-a deconectat cutrentul de la transformator,satul raminind fara curent aproape o saptamina. De luminat ne luminam cu lampi cu petrol. Atunci s-a instalat pe stilpii care sustineau reteaua de medie tensiune(6000V) si reteaua de joasa tensiune cu trei faze si nulul. Acea retea a dainuit pina spre sfirsitul anilor'70,inceputul anilor'80 cind sau instalat stilpi din beton pentru reteaua de medie tensiune,reteaua de joasa tensiune instalindu-se pe alti stilpi tot din beton. Intre timp sa extins reteaua reteaua prin tot satul, instalindu-se inca 5 transformatoare,fluctuatiile de tensiune disparind.
  15. GEO 53 BN

    O super provocare...

    E posibil sa fie asta explicatia! Pe de alta parte,nu inteleg de ce atunci cind Ceșca, s-a distantat de Maskva, noi ,romanii n-am incercat sa producem si noi magnetofoane. Din ce-mi amintesc noi am construit casetofoanele Dana si daca bine-mi aduc aminte, erau produse sub licienta Thompshon. E posibil sa gresesc! Cehii si polonezii, deja produceau magnetofoane de o buna bucata de vreme.
×