Jump to content

GEO 53 BN

Membru activ
  • Content count

    2,414
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

735 Excellent

About GEO 53 BN

  • Rank
    Membru avansat
  • Birthday 10/07/1953

Profile Information

  • Locatie
    Timisoara

Recent Profile Visitors

4,820 profile views
  1. Salutare colegi, Continui cu o alta intimplare, care se putea solda cu un accident deosebit de grav, sau chiar cu moartea. Intr-o zi de primavara,insorita pe cind eram in clasa a IV-a sau a V-a, ne-am dus pe linga vale pentru a vedea cit de mare este apa. Iarna, fiind destul de lunga si cu zapada multa, la incalzirea vremii, zapada se topise se pornisera sloiurile. Apa crescu-se foarte mult, in unele locuri mai joase, chiar iesise din matca. Fata de zilele trecute, apa scazu-se destul de mult. Pe malul vaii, erau locuri, in care nu erau salcii, in fiecare primavara apa ''sapa'' din mal. Malul ,in locul respectiv, avea inaltimea de circa 2,5m, daca nu si mai mult. Pe malul opus erau nuiele de salcii galbene, rogoz si pipirig, care facea ca apa sa nu poata sapa usor din mal. Un prieten mai curajos, ne-a spus, ca el o sa sara de pe malul inalt, pe malul celalalt mal, fiind putin mai jos. Bine-nteles ca nu l-am crezut, parinduni-se cam periculos. Prietenul a pus pariu(pariu gol,fara nici o miza) ca o sa sara. Citiva incercam sa-l convingem sa nu sara pentru ca era periculos,altii il incurajau. Curajosu, s-a dat citiva metri-n spate si a pornit-on fuga spre mal sarind pe malul celalalt. Din fericire pentru el malul impinzit cu nuiele,pipirig,rogoz,era destul de moale, atenuind socul la aterizare. Vazind ca nu s-a intimplat nimic,ne-am facut curaj si noi,ceilalti,sarind peste vale. Am continuat, incercind sa sarim cit mai departe. O colega de clasa ,incaltata cu cizmele maica-sii, a pariat ca si ea va sari peste vale. Noi baietii, am inceput a face bascalie,necrezind ca va sari. Si-a luat avint,dar chiar inainte de a sari,s-a impiedicat, cu cizmele cele mari ale maicasii,aterizind cu capul in jos in vale. Citiva dintre noi am coborit malul abrupt intrind in apa si scotind-o la malul celalalt. Bine-nteles ca am iesit din apa uzi leoarca. Fata incepuse sa plinga nu atit pentru ca, cazu-se ci pentru ca era uda leoarca si plina de mil. Niste copii mai mici fugisera acasa la mama fetei si-i spuse ce patise fata. In aval era o punte si deja ajunsem pe malul de unde saream, cind a venit mama fetei, strigind si plingind. Ajunsa la noi(noi fiind destul de speriati) a luat-o si a intrebat-o daca n-o doare ceva. Fata ,printre sughituri,i-a spus ca n-o doare nimic. Mama-sa a luat-o de mina si a dus-o acasa , pe drum dindu-i citeva scatoalce. Noi cei ramasi am renuntat la a mai sari peste vale. Am ajuns acasa, mama intrebindu-ma de ce sint ud. I-am spus (o minciuna) ca am cazut lunecind in apa. Mama cam sceptica, a inghitit ''galusca'',uitindu-se lung la mine, eu facind pe ''neprihanitul''. Dupa citeva zile, mama a aflat ce-a patit fata din vecini. M-a luat la ''interogatoriu'' luind citeva palme la ''dos'',interzicindu-mi sa ies din casa .Dupa citeva zile ,dupa ce am ''miorlait'' destul, mama m-a lasat din nou la joaca. De multe ori m-a gindit ca toata aventura s-ar fi putut solda cu moartea fetei. Putea sa-si rupa gitu! Noroc cu milul destul de gros care atenuase , mult, cazatura.
  2. Recitind ce am scris azi am vazut o gresala: Intr-o iarna impreuna cu tata........... De fapt vroiam sa scriu : Intr-o zi de iarna,impreuna cu tata..............
  3. Salutare colegi, Azi o sa va povestesc o intimplare pe care am trait-o pe cind aveam sase ani. Intr-o iarna, impreuna cu tata ,am plecat la vinatoare(braconat) intr-o parcela de padure realtiv tinara. Ajunsi acolo, tata mi-a spus, sa stau pe loc, iar dupa aproximativ 30-40 de minute, sa pornesc prin padurea tinara batind din cind in cind in copaci cu o bita. Am numarat in gind si cind am considerat ca au trecut cele 30-40 de min, am pornit. Intr-o padure deasa e foarte usor sa te ratacesti,mai ales ca nu ai nici un punct de reper. Am pornit stiind aproximativ cam pe unde era tata. Mersul era destul de anevoios,trebuind sa fac ocoluri pentru a ma putea strecura prin padurea deasa. Neavind nici un punct de reper, am parcurs o distanta destul de mare, gindindu-ma ca e timpul sa dau de tata. M-am oprit si am inceput sa bat cu bita in copaci,in felul ala,semnalizind pozitia mea. Dupa un timp in care tata ar fi trebuit sa ma auda ,am constatat ca de fapt ma ratacisem. Tata ma sfatui-se ca in cazul in care ma ratacesc sa stau locului si sa fluier scurt la un interval de citeva minute. Am facut asta de destule ori fara ca tata sa-mi dea de stire ca m-ar fi auzit. Dupa mai multe fluieraturi am auzit un foc de arma relativ departe,undeva in spatele meu. Stiam ca daca urc o sa dau de padure rara. Am inceput sa urc si dupa o vreme am dat de padurea, rara, batrina. Prin padurea rara sunetul nu este foarte atenuat ca si-n padurea deasa. Am luat o bucata de creanga mai grosuta si am inceput sa bat intr-un copac, fluierind din cind in cind. Dupa un timp a aparut tata cam speriat . M-a intrebat pe unde am mers de nu mi-a auzit fluieratul. I-am explicat ca am incercat sa merg in linie cit de cit dreapta dar probabil ca am trecut cu mult mai jos de locul in care ar fi trebuit sa dau de tata. Ne-am asezat pe o radacina de copac destul de groasa si ne-am apucat de mincat. L-am intrebat daca a trecut vreun animal cit timp eram in goana. Mi-a zis ca n-a trecut nimic. Am pornit catre iesirea din padure. Ajunsi in marginea padurii am intrat intr-o vie care era in panta. Tata mi-a zis sa cobor circa 40-50 de metri si sa ma deplasez,paralel cu el dar cam cu vreo 10m mai in spate. Am pornit batind in parii de vie si dupa nici 10 m, a sarit un iepure care a luat-o la deal. Am auzit un foc de arma si pe tata spunindu-mi sa urc spre el. Ajuns la el am vazut ca impuscase un iepure destul de mare. Deja incepuse sa se insereze. L-a bagat in ranita si am pornit-o spre casa. Pe drum, tata se tot mira, cum de nu ma auzise in padure cind am trecut de el. Acasa, mama, care ne astepta de ceva vreme cu mincarea pe masa,ne-a luat ''la trinta'',tata suportind beșteleala. Ba dupa ce ia spus despre patania mea,a fost si mai pornita.
  4. Salutare ,colegi, Stiu ca sint foarte multe de spus! Trebuie doar sa-ncepeti. Totul a inceput ,depanind niste amintiri hazlii. Fiul meu ma intreba cum a fost in vremurile cind eram copil. De multe ori ii povesteam despre aventuri pe care le-am trait in vremurile alea. Vedeam cum se distreaza ascultind povestile mele. De mai multe ori m-a indemnat sa scriu toate astea pe blog. Am inceput sa scriu, dar la un moment m-am impotmolit neputindu-mi, sistematiza ideile. Intr-o zi gindindu-ma mai serios,am inceput sa scriu axindu-ma pe un anume subiect,nu pe mai multe ,ca inainte. Si am vazut ca merge. Apoi am deschis topicul cu purtatul baștii, apoi am inceput sa scriu prima aventura. L-am rugat pe colegu @validae sa schimbe titlul din ''Ati purtat basca'', in Ati purtat basca............ sau ce va mai amintiti din copilarie''.
  5. Salutare colegi! Mi-am adus aminte de o patanie petrecuta prin anii '64-'65. In anii aceia, era obligatoriu ca fiecare cetatean, sa faca de paza la holdele de griu,concret, trebuia ca in cazul in care ia holda foc, sa se incerce stingerea focului. Era aproape imposibil ca sa ia foc holda de griu. Doar o mina criminala ar fi putut da foc holdei de griu. Clopotarul era''de serviciu'' tot timpul in turla bisericii,de unde putea vedea peste tot in jur. Doar cit minca era inlocuit de un membru al familiei. Daca ar fi izbucnit un foc undeva, din clopotnita s-ar fi vazut imediat,clopotarul tragind clopotul mare ''intr-o dunga'',semn ce era foc undeva. La noi in comuna era o formatie de pompieri voluntari. In grajd erau in permanenta patru cai care in caz de incendiu erau inhamati la trasura pe care era montata o pompa cu debit destul de mare. Pompa era actionata de patru persoane. Cind mergeau la foc,caii galopau ca si caii din poveste. Pe atunci erau multe grajduri,șuri,acoperite cu paie.Incendiile erau destul de frecvente vara. Incetul cu incetul oamenii au renuntat la acoperisurile din paie ,acoperindu-le cu tigle. Venind rindul parintilor mei, tata fiind la mina, iar mama fiind ocupata cu treburile casei,am ramas singurul disponibil. Mama(fie iertata) m-a trimis la un bun prieten si coleg de scoala si sa-l intreb daca nu vrea sa vina cu mine. Bine-nteles ca a aceptat pe loc. De fapt parintii nostri discutasera in prealabil despre asta. Mama ne-a pus de mincare,cit sa ne ajunga (o saptamina,dupa parerea mea)pina a doua zi dupa masa, cind venea inlocuitorul,un frate de-al bunicului. Asa ca am plecat cu traista plina de mincare si o damigeana de 10litri cu apa. Mama ne puse in traista,cirnati de porc uscati,oua fierte,rosii,ardei,ceapa, vreun kil de brinza de vaca (pe la noi la brinza de vaci i se mai spune ''scoacă'') o jumatate de piine de casa( de vreo 2kile) si sare, evident. Stiu c-am facut un taraboi mare,referitor la cita mincare ne pusese mama, care s-a lasat cu citeva palme. Drumul ne-a luat cam o ora si jumatate. Acolo era o coliba cu cadru din lemne si invelita cu paie. Inauntru erau tot paie, pentru ca cei care fac de paza, sa nu doarma direct pe pamint. Am preluat ''paza'',cei din inaintea noastra, plecind acasa.Fiind in luna august, (luna lui cuptor) se insera destul de tirziu. Aveam lanternele cu noi,asa ca nu se punea problema ca n-aveam cu ce ne ilumina. Dupa ce-au plecat cei dinaintea noastra,am inceput sa ne jucam,fugind si ascunzindu-ne prin griu. De cum s-a inserat bine, am inceput sa ne jucam cu lanternele ELBA-FOCUS (daca va mai amintiti de ele). Destul de tirziu, fiind flaminzi ca niste lupi,dupa atita zbenguiala, am mincat pe rupte si pe urma ne-am pus la somn(vorba vine). Stateam ce stateam in coliba si ieseam afara luminind cu lanterna. Intr-un tirziu am adormit,trezindu-ne dimineata destul de devreme.Am mincat si la joaca. Nu s-a facut amiaza(cind tragea coloptul)si noi eram flaminzi si fara mincare . Dupa atita zbenguiala flaminzeam repede. Din tot ce ne puse mama de merinde, au mai ramas citiva castraveti. Stomacul ne dadea ''semnale'' tot mai insistente! Ce era sa facem. Am curatat castravetii cu brișca ''peste'',si am inceput sa mincam castraveti fara nimic,sarea imprastiind-o. Mi s-a facut o greata,de n-am mai muncat castraveti proaspeti,cred ca nici 25 de ani. Nici in ziua de azi nu maninc ,castraveti proaspeti. Murati in sare da ,mai maninc,dar nu cu stiu eu cit ''elan''. Murati in otet nu-i maninc deloc pentru ca am niscai probleme cu stomacul. Am rabdat de foame ca niste ciini. Ni s-a parut o vesnicie pina cind au venit cei care urmau sa ne inlocuiasca. De cum au venit am plecat glont spre casa. Dupa ce am mincat, i-am spus maica-mi ce s-a intimplat. M-am ales cu o beșteleală de toata frumusetea. Numa cit nu m-a luat la palme!
  6. contor electronic hot

    Cind baga contre ,trebuie amenintati cu rezilierea contractului. Atita le trebiue sa le mearga ''buhul'' s-apoi sa vezi consumatorii cum migreaza spre alt distribuitor de energie electrica! Vestea proasta circula cu viteza mare.
  7. Ulei in amestec cu motorina

    Sper sa nu te superi pe mine! Punind ulei in motorina ,nu faci altceva decit ii prelungesti agonia. Sa dea cel de sus sa te tina toata viata. Eu iti sugerez ori sa-ti schimbi masina,ori sa-ti repari motorul. Repararea motorului nu costa cit masina. Parerea mea! Imi cer scuze daca te-am suparat.
  8. Sa pun banii la banca ?

    Adevarul e ca sotia, fie iertata, a fost convinsa de o cunostinta care lucra la banca respectiva si care avea copilul in clasa ei. Acesta ia explicat ca, tindind bani-n banca, nu se poate intimpla nimic. Intrebata daca s-ar putea intimpla ceva pe parcurs,aceasta a asigurata ca in,cel mai rau caz la retragerea banilor, ar primi doar suma de bani pe care-i aveam in banca. Probabil ca la vremea aceea nu se intimplau atitea excrocherii ca acuma. Nu m-am gindit nici un moment ca as putea lua o ''teapa''. De vina sint doar eu, ca nu m-am dus periodic sa vad daca intre timp nu s-au produs, pe parcurs, ceva modificari. Acum n-as mai depune la banca,oricare ar fi ea, nici macar un banut,ca nu-i mult. E o vorba care spune ca : tot pațitu-i priceput! Mult adevar contine zicala respectiva!
  9. Salutare colegi! Vad ca nu prea sint colegi care sa povesteasca cum si-au petrecut copilaria. Chiar asa de usor au uitat vremurile in care erau copii? Mi-e greu sa cred asta. Mie-mi sint inca vii amintirile de cind eram copil. Poate faptul ca am avut bunici, care erau bucurosi atunci cind mergeam pe la ei si care ne-au facut orice numai sa nu ne indeparteze de ei. Viata la tara a fost foarte frumoasa,cel putin in anii aceia. Probabil ca si acum este la fel de frumoasa, dar nu-n localitatile situate la drumul ''viținal'' sau in apropierea lor. Acolo au patruns mult mai usor descoperirile tehnice, au avut posibilitatea de a se deplasa mult mai usor la oras, nefiind obligati sa se scoale cu 3-4 ore inainte de a ajunge la tren sau rata. Si azi sint sate uitate de dumnezeu,unde viata se deruleaza cam tot asa ca-n vremurile de demult. Sint foarte multe localitati raspindite prin munti care n-au curent,n-au drumuri. De trait, traiesc, crescind animale de pe urma carora obtin bani din vinzarea produselor. Multi fac tot felul de lucruri care au mare trecere la cei de la oras. Sint extrem de multe de spus. Crede cineva ca e e usor sa ai grija de animale? Nici pomeneala! De ce credeti ca strainii, sint de-a dreptul incintati, cind ajung in satele de munte,unde viata se deruleaza ca acum citeva sute de ani? Pacat ca nimeni nu se intereseaza de ei. Am fost de multe ori in localitati montane. Simplul fapt ca n-auzi clacsoane,duduit de motoare,zarva,te face sa te simti ca-n sinul lui Avram. Inafara de pasarele,latrat de ciini, mugetul vitelor duse la pascut si cite-o voce care-si indeamna caii la drum,nu auzi. Noaptea e deosebit de frumos. Ca sa ajungi acolo trebuie sa ceva conditie fizica! Nu-i usor sa urci citeva ore bune pentru a ajunge la un satuc cu case rasfirate,unde de multe ori pentru a ajunge la vecinul cel mai apropiat iti trebuie si doua ore de mers. Ca sa asigure hrana pentru animale ,in muntean ajunge sa coseasca un multe intreg, iarba fiind mica in comparatie cu iarba de la ses. Dupa cosit ,iarba trebuie uscata, pentru ca altfel mucegaieste. In fiecare zi merg si imprastie iarba pentru a se usca. Seara inainte ca soarele sa apuna merg si aduna iarba facind capite pe prepeleci(pari cu cracane). Fac asta zi de zi pentru ca munca lor sa nu fie in zadar,animalele trebuind hranite peste iarna. Ori lipsa nutretului poate duce la moartea animalelor care nu-i tocmai de dorit. Mergeti odata intr-un sat de munte si o sa vedeti cit se bucura localnicii cind vad oameni de la oras care urca pina la dumnezeu ,pentru a vedea cum traiesc cei de la munte. O sa fiti primiti cu drag de catre localnici si o sa fiti ospatati cu produse curate , naturale fara E-uri. Si asta-i un lucru mare,pe care nu-l intilnesti niciunde altundeva. Pacat ca nimeni nu se intereseaza de ei. Cei care-au fost odata acolo, sigur vor merge si alta data!
  10. Sa pun banii la banca ?

    Pai tocmai am spus in primul post,ce mi-a zis cucoana de la banca. Dobinzi negative! Inseamna, ca in loc sa primesc dobinda, am pierdut bani. N-am fost foarte convins de explicatiile date de functionara bancii. Ce era sa fac ? Sa ma puc sa sparg tot ce-mi pica la indemina! M-am limitat a trage niste dumnezei. Chiar nu voiam sa ma trezesc luat de ''caralii'' si dus la postul de politie pentru a da declaratii peste declaratii si poate sa platesc niscai amenzi. Bancile au fost inventate de evrei. Cei care ''pastoresc'' bancile sint tot evrei. Nu cred ca vreun evreu a iasit vreodata in perdere. Pot pune mina-n foc!
  11. Sa pun banii la banca ?

    Colegu' @wave ! Odata ma mincat in cur si pe mine sa fac depozite la banca. Cind a fost sa scot banii m-am alesc cu o pierdere considerabila. De atunci banii i-am tinut in casa. Acum, pensionar fiind,nu ma mai intereseaza bancile. Cei cu afaceri ,clar ,trebuie sa lucreze cu bancile. Pensionarii, eventual, pot opta pentru a le intra banii pe card si cam atit. Ca bine zici!
  12. Sa pun banii la banca ?

    Spunea cineva ca bancile-s facute sa cistige nu sa piarda. Asa ca nu va faceti iluzii ca o sa va imbogati, depunind bani-n banci.
  13. Sa pun banii la banca ?

    Degeaba s-au strofocat sa-mi explice,ca in perioada aia au fost dobinzi negative,ca tot n-am crezut. O tineau una si buna. De aceea cind vad Rai.....zen Bank,ma apuca pandaliile. Da-i in aia masii! Cit am fost angajat ,salariul l-am primit pe card. Cind m-am pensionat am ales ca si pensia sa-mi intre tot pe card. Postasii vin tot cind nu esti acasa,umblind de multe ori pe la oficiul postal de care apartii,in speranta ca vei da de berbecul de factor postal. Cind in firsit dai de el,vine cu lozinca: ''n-am sa va dau bani marunti,n-aveti sa-mi schimbati''. Batrinii, mai ales,pun botu lasindu-i restul lui(postasului). Ce cacanari sint si factorii astia postali! Pe linga ca au pensia mica ,ii mai beleste si postasul de citiva lei.
  14. Salutare colegi! Am sa va relatez o alta intimplare hazlie din vremurile cind eram copil. Era spre sfirsitul verii,prin august, cind bunicu, a trimis vorba parintilor mei,sa ma lase sa ma duc la ei la bunici. Cind am auzit am sarit in sus de bucurie, convins ca va urma o distractie pe cinste. In dimineata urmatoare eram prezent la bunici. Acolo era si varul meu. Lam intrebat cam despre ce-ar fi vorba. Varul mi-a spus ca urma sa mergem pe vale la taiat nuiele de salcie galbena,pentru legat snopii de tulei de porumb.Nuielele fiind foarte mladioase, se rupeau foarte greu. Bunica ne-a pus la masa(fortat) spunindu-ne ca trebuie sa mincam pentru ca nu stia cit o sa zabovim acolo. Am mincat in graba si apoi am ajutat pe bunicu sa prinda vitele-n jug. Am urcat in caruta,bunicul mergind pe jos,inaintea vitelor,noi indemnindu-le cu biciul. Drumul a durat cam vre-o ora si jumatate. Am ajuns la o vale unde era plin de nuiele de salcii galbene. Bunicul ne-a spus,ca ce trebuie sa facem ,e sa luam snopurile legate de nuiele si sa le ducem la caruta. Drumul de carute era pe partea opusa ,locului unde erau nuielele,trebuind sa trecem valea ca sa ajungem la ele. A inceput bunicu sa taie nuiele, cu foarfeca de vie,facindu-le snop,noi luindu-le si ducindu-le la caruta. Apa curgea doar pe fund ca pe un sant,apa fiind cam jumatate de metru. Noi ne jucam,bagind in apa capatul cu frunze si stropind malurile santului,in speranta ca va aluneca vreunul dintre noi in apa. Deh,minte de copii. Tot jucindu-ne ne-a venit ideea sa stropim cararea,care era in panta. Ne gindeam ca bunicu ,avind in picioare opinci, va aluneca si va cadea in apa. Am gasit un alt loc pe unde sa trecem valea. Cind bunicul a considerat ca sint suficiente nuiele ne-a spus ca o sa mincam si pe urma vom merge acasa.Trebuia doar sa mergem dupa vite care erau la pascut la o distanta marisoara.Am luat fiecare cite un snop,bunicu luind trei snpoi,si am luat-o spre locul pe unde urma sa sarim peste santul cu apa. Bunicu avind in picioare opinci, cind a pasit peste sant piciorul i-a alunecat pe pamintul umed,cazind in apa. Din fericire a cazut in picioare,umplindui-se opincile cu apa. Am izbucnit in ris,bunicu facind si el haz de patnie. Ne-a mustrat mai mult in gluma. Abia ne-am putut opri din ris. Bunicu s-a descultat si si-a pus obielele la soare la uscat. L-am intrebat de ce poarta opinci? Ne-a spus ca-n opinci, picioarele, nu-i transpira si nu-i fac bataturi. Am stat ceva vreme timp in care vitele au pascut. Am mincat piine cu slanina, ceapa,rosii si brinza de vaci, dupa aceea am mers dupa vite legindu-le la jug. Cit timp am mers dupa vite,bunicu s-a incaltat cu obielele inca umede. Ne-am urcat in caruta ,bunicu mergind inaintea lor. Cind am ajuns acasa bunicu i-a relatat bunicii ce isprava am facut. Bine-nteles ca si bunica a ris de patania bunicului, tachinindu-l. Am ajutat la descarcat snopii de nuiele dupa care bunica ne-a poftit la masa. Cit a tinut masa,am ris toti de ne-am prapadit . Cind s-a inserat am plecat acasa, spunindu-le si parintilor mei despre patanie, rizind si ei.
  15. Sa pun banii la banca ?

    Eu cu bancile m-am lecuit! Am avut trei conturi in lei si unul in valuta,la Rai....zen Bank,sumele in lei erau considerabile. In valuta am avut doar 850 euro . Dupa ce i-am tinut mai bine de 15 de ani in banca,cind am vrut sa lichidez conturile m-am alesc cu o pierdere de 3000 de le. In valuta am avut un cistig de tot rahatul. Intrebind de ce am pierdut 3000 de lei,functionata mi-a spus ca in perioada cit am tinut bani-n banca au fost si dobinzi negative si drept urmare am pierdut. In loc sa-i tin la ciorap,m-a mincat in cur si i-am tinut in banca. Cind am cerut explicatii,pe un ton mai ridicat, functionara a dat din colt in colt,invitindu-ma intr-un birou,unde mai era o cucoana,ceva sefa,care incercat sa ma calmeze. Am tras niste dumnezei si am iesit din banca, jurindu-ma ca atit timp cit voi trai ,nu-mi voi mai face de lucru cu bancile. Daca aveti bani si n-aveti ce face cu ei ,mai bine-i beti!
×