Jump to content
ELFORUM - Forumul Electronistilor

icar

Membru activ
  • Content Count

    455
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

411 Excellent

About icar

  • Rank
    Membru

Profile Information

  • Locatie
    Sebes

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. Am avut un vecin, timplar de meserie, care nu stiu de unde facuse rost de niste tuburi de bambus. Avind un copil cam de virsra noastra, i-a facut un arc din bambus. Era de milioane! Faceam sageti din nuiele de alun si in virf puneam artificii de pom de iarna. Seara, trageam cu arcurile, ca ne facuse si noua cite unul, cu artificia aprinsa. Tare eram incintati de cum se vedea!!
  2. Exploziile erau pentru prospectiuni geologice. Un fel de ecografii terestre. Undeva, la o anumita distanta, era un fel de seismograf, care intregistra exploziile si ecoul lor. Functie de asta si de calibrarile facute, puteau determina natura solului la o anumita adincime. Avionul putea tracta o mansa sau o tinta radar, pentru calibrari. Asta daca in zona erau UM de artilerie sau radare militare. Rerferitor la prastii, noi le faceam din lemn de alun, cracanele, si "elasticul" din "guma de lapte", un cauciuc alb-gabui, foarte elastic. Il procuram de la o monta din oras. Mai tirziu am aflat ca acea guma provenea din ...prezervative! Legat de penuriile vremii (eu nu prea le-am simtit, in magazine sa gaseau de toate, doar piinea si zaharul au fost, o vreme, pe cartela. In rest, bani sa ai!!!), sunt doua intimplari haioase legate de oarece lipsuri din magazine. La un moment dat, din alimentare, La Furnica, La Venturini, La Dican, cum erau cunoscute, au disparut...macaroanele. Si cum se mincau, destul de des, cu marmelada, brinza de burduf sau telemea, cu sos ori se foloseau la budinci si cite alte mincaruri, lumea a intrat la intrebari, unde-s macaroanele, de ce nu se mai gasesc. Un vinzator, Cutean pe numelel lui, si hirtu pe deasupra, exasperat de intrebarile legate de macaroane, a raspuns, prompt, unei cliente curioase: doamna draga, s-o stricat masina de gaurit macaroane!! E, de a doua zi, toata lumea s-a linistit: cind o repara aia masina de gaurit macaroane, or sa apara pe piata!!!! Alta intimplare, care a ramas in folclorul urbei, a fost cea cu Pișta cu otetul. La un moment dat, disparuse otetul din magazine. Din ce cauza, nu stiu. Cutean nu a dat nici o explicatie! Pișta, carutaș de meserie, are de dus ceva la Cluj, cale de, sa tot fie, 120 km, adica, cu caruta, citeva zile bune. Ajunge omul la Cluj, descarca ce avea in caruta, si intra la o bolda, dupa ceva pita si slana, sa mince si el ceva. Cind colo, ce vede in raft? OTET!!!! Oau, isi zice Pișta, am dat lovitura. Din toti banii scosi pe transport, cumpara otet, si umple caruta. Iute catre casa, sa faca ghiseft! Inca citeva zile pe drum, cu gindul la afacerea banoasa ce se intrevedea, si ajunge el la Sebes. Cind colo, ce sa vezi? Alimentarele pline cu ...otet!!! Omul si-a pus miinile in cap! De atunci, cind cuiva ii mergea ceva prost, i se punea: "iti merge si tie ca la Pișta cu otetul! Apropo de uzinele 1 Mai din Ploiesti: erau pe locul patru in lume, in materie de utilaj petrolier si pe locul doi, dupa americani, la adincimea de forare.
  3. Pe vremea aia cinepa nu era pusa sub obroc! Noi faceam pusti, defapt pocnitori, din lemn de soc. Socul avea o maduva ce se usca si era usor de scos afara, raminind un tub. In rest, ca la cucuta. Cucuta o mai foloseam la facut zmee. O taiam in fisii subtiri, apoi faceam un cadru, cu un X pe mijloc, lipit pe un ziar. O coada cit mai lunga si zmeul era gata. Intr-o seara ne-am gindit sa atirnam de zmeu o baterie de lanterna legata la un bec. Ne-am dus pe o strada mai putin luminata si mai dosnica. Ceilalti, de pe strazile alaturate, in cirdasie cu noi, strigau "Uite un ozeneu, uite un ozeneu". Asta era prin anii 60, cind erau la moda "aparitiile" de ozeneuri! Tin minte cite ozeneuri faceam, aruncind in aer capace de oala, capace de roti de masina, farfurii, castroane, dupa care le fotografiam. Developam filmul in laboratorul foto al liceului, apoi faceam pozitivele, normal, usor neclare, "ca nu am avut timp sa facem clarul, ca se miscau repede", nu?, apoi aratam colegilor pozele laudindu-ne ca am vazut astfel de aparitii!!! Mergeam la pescuit, eu nu eram deloc amator, dar imi placea sa merg cu "pescarii", pe malul Secașului. Unditele erau din lemn, crengute, de alun, cu inele de sirma, legate prin matisare de bat, prin care trecea firul, ata de papiota din matase. Mulinetele erau doua cuie batute coliniar in bat, pe care infasuram ata!! Cirligul era un ac de bunbușca, indoit! Si credeti-ma, chiar se prindeau pesti: porcusori, mrenute, clenisori. Pe vremea aia, Secașul era plin de pesti, nu ca acum....
  4. La liceu, aveam un profesor de fizica, Ioan Valer-Aristotel. Numele lui, din certificatul de nastere, era fara Aristotel. Asta era o porecla data de elevi, pe care si-o insusise. Era un profesor foarte bun, un pedagog excelent. Pentru extemporale sau teze, facea singur probleme. Si ce probleme!!! Una si una: cit de repede trebuie sa calci intr-o baltoaca pentru ...a nu te stropi! A fost una celebra. Cica, un bombardier ce zbura cu viteza 'v" din directia "nu-stiu-care" iar vintul batea cu X km/h din directia "asta", lansa o bomba. Un observator, aflat in punctul Y, trebuia sa vada unde cade bomba.( ma rog, poate mai erau si alte date, nu mai tin minte!). Daca faceai calculele corect, bomba cadea ...in capul observatorului. Ups, ziceai, si "refaceai" problema pina aflai ca bomba cade in punctul Z. Problema avea doua scopuri bine definite: verificarea cunostintelor de fizica mecanica si ...increderea in sine! Multi au pierdut cel de al doilea punct! Cind am invatat, la clasa, despre principiul reactiei si legile lui Newton, a hotarit sa faca o demonstratie, in cadrul cercului de fizica, la scoala. A venit cu o racheta, construita de el, pusa pe un mic carucior. A pus masinaria pe cadtedra, a aprins filitlui si, cind tocmai ne explica in ce directie o sa plece racheta si in ce directie jetul de gaze, racheta a explodat. Conul de lemn, i-a trecut prin costum. ( mereu era pus la patru ace!) Si-a impis, tacticos ochelarii pe nas si a cataglisit ca experimentul a esuat din considerente chimice! Noi eram pe sub banci! Mai tirziu, sub obladuirea lui, am construit primele rachete, facute din carton, cu motor din cartus de vinatoare, motor ce continea un amestec de sulf, salpetru si carbune de tei. Nu am mai avut rateuri, toate au zburat in inaltul cerului, spre bucuria si mindria noastra.
  5. Asta imi aduce aminte de o intimplare, la cules de zmeura. Am plecat o ceata mai mare, cu doi (defapt doua) ghizi. Am dat de zmeuris si ne-am cam dispersat, tot culegind. La un moment dat, aud un fosnet dincolo de tufa de zmeura. Ma uit, nu vad nimic, doar fosnet. "Tu esti Gheorge?", zic io. Nimic! Mai intreb o data, tot nimic. Imi zic ca o fi un strain care nu vrea sa intre in vorba cu nimeni. Asa o fi, dar iarasi hosco-trosco prin tufa. E, poate e groasa, imi zic! Dace e Mos Martin, negociem: eu ii dau galeata, aproape plina, cu zmeura si el ma lasa sa o iau la talpa in directia opusa!! Pina la urma zgomotul s-a potolit, am ramas galeata plina si nedumarirea ca nu stiu ce a fost!!
  6. Probabil te referi la acceleratorul Tandem, ca Ciclotronul, in acea perioada, era in prag de faliment. Ca si Reactorul de altfel. Atuncui imi cer scuze!!! Tie iti cam pute tot. Si asta pentru ca iei niste fapte de atunci, pe care le judeci in contextul de acum. Gresit. Este adevarat, nu eram cei mai straluciti in ale electronicii, dar nici cei mai prosti. Vindeam ce se cerea. Este adevart, in materie de piese, aveam multe rebuturi ( si nu eram singurii!), dar asta nu e vina mea sau a ta, ci a sistemului. Sistem care functiona prost, ca si acum.(iar o sa zici ca o dau in ploitica, dar fara asta nu se poate, pentru ca totul se invirte in jurul ei!). Eram cei mai buni, cei mai destepti, cei mai minunati. Ceva nou? Si in alte parti se lauda la fel. Dar, trebuie sa discerni raul de bine, ca nu e asa de complicat. Adica un pic de echilibru! Ca tot vrei exemple, si aici ma refer la ce stiu eu, nu stiu ce se facea la Electronica Industriala sau Electroaparataj, un succes vindut si la altii a fost sistemul de ghidare a rachetelor antitanc cu ajutorul laserului. Normal, lasind la o parte legendele despre laserul lui Ceausescu!!! Nu mai am, poate unul doua, ca piese de muzeu. Alaturi de citeva diode punctiforme, tot cu germaniu. Nu mai fac nimic, am tradat electronica pe airsoft si modelism. Da, dar le cumparam, adica dam bani pe ele, asa ca asta nu se pune, adica nu pute! Asta imi aduce aminte de batrinii detectori cu GeLi si rezolutia lor!!!
  7. Care-s aia, Dragnea, Veorica, deputatul mitraliera????
  8. Probabil erau cu tranzistori cu germaniu. Tranzistori de calitate. Aici ai dreptate, era o supraoferta de ingineri. Si atunci, erau angajati pe post de taietori de frunze la ciini sau ajutori de bagatori de seama. Erau si in institut din astia, dar nu erau regula. Au ajuns in institut pe relatia PCR si la asta s-au limitat. In laboratoare sau sectii erau din tot felul: ingineri, fizicieni (era un institut de fizica si inginerie dupa acte!), asistenti, laboranti, muncitori. No problem, se vorbea "la per tu" , multi muncitori, strungari sau frezori, care erau baza in laboratoare de fizica nucleara!!!! Nu va mai insir de ce! Ca in unele parti, erau ingineri pe post de mincatori de raha,t se datora si fricii de a nu-si pierde posturile caldute. Nu cred ca trebuie sa generalizam. Prin natura profesiei, am intrat in toate laboratoarele intitutului/institutelor de pe platforma, de la subsol, la acoperis. Am cunoscut multi oameni, multi sefi de sectii si compartimente si foooooarte putini se puteau cataloga ca vatafi. Defapt chiar nici unul! Marele Savant, iertat sa-mi fie, iti cam place sa faci misto. No problem, pot intelege asta. Ca un exemplu, metoda de extragere a Iodului - 131, "inventata" la institut, a fost premiata la AIEA Viena, ca cea mai performanta. Tot la institut, acei fizicieni si ingineri pe post de vatafi, au descoperit si alt tip de dezintegrare decit alfa, beta, gama si neutron, anume dezintegrarea prin emisia de atomi de carbon. Tot acesti vatafi, au pus la punct tehnologia de sudere in vid, productia de izotopi radioactivi si radiofarmaceutice, instalatii de carotaj radioactiv, sisteme de detectare a migrarii nisipurilor marine, sisteme de detectie a grosimii peretilor de furnale ( asa spre linistea ta, aplicat si in Italia) si multe altele. Asta asa, ca sa le mai treaca plictiseala de vatfi. Daca citeai mai atent, nu am spus ca este imposibil ca un aprat de radio sa functioneze cu 1,5 V, am spus ca e cam greu, si am aratat si de ce! Ma rog, cu tranzistori cu germaniu, treaba e mai simpla. In fine, cind vrei sa faci misto, faci, ce mare vatafie, scuzati, asta , cum ii zice, inginerie!!!
  9. Mereu se gaseste cite unul caruia sa-i puta orice era romanesc. Sau este. Ce radiouri??? Cam greu sa deshizi niste tranzistori cu 0,7V si sa-ti mai ramina, cam tot atita, pentru functionare. Vorba aluia: "mai taie dracului din ele!" Adica, mai bune barem o baterie, sa fie 3V! Am avut si din alea si crede-ma, nu erau cu nimic mai breze. Doar designul era mai jmecheresc, adica mai occidental, in rest acelasi principiu de functionare. Tranzistoarele cu germaniu nu trebuie hulite, au fost si ele o etapa in evolutie. E ca si cum, astazi, cu un smartfon in mina, ai face misto de telefonul cu manivela! Daca s-ar mai folosi? Poate, acolo unde ai nevoie de o tensiune de deschidere mica, parca 0,2V era, nu? Nu prea stiu despre ce vorbiti, dar am umila parere ca bateti cimpii! Am lucrat alaturi de ingineri si fizicieni si nici unul nu-mi parea a fi pe post de vataf! Din contra, erau oameni exceptionali si, mai ales, modesti. Nu te priveau de sus, nu-ti neglijau parea sau sugestia. Au creat aparatura de inalta prformanta, au publicat si colaborat la reviste de prestigiu din afara, au facut descoperiri esentiale in fizica atomica. Nu i-am vazut niciodata pazind sau inchizind "sertarul cu piese", ba din contra, incurajau montajele exerimentale, iar rezultatele nu si le insuseau!! Cintind cele de mai sus, chiar nu stiu despre ce vorbiti! Apoi, teoria este baza practicii! Nu poti face ceva fara sa stii cum!! Tare as fi curios sa-l vad si eu pe ala care proiecteaza un amplificator fara sa aiba habar de cum se polarizeaza un tranzistor sau cum functioneaza un amplificator in clasa A, de exemplu! Nu poti proiecta o sursa de alimentare, daca nu stii cum se calculeaza un transformator necesar acelei surse! Nu ma mir ca mai apare cite unul, pe aici, care intreaba nonsalant citi amperi are un volt!
  10. țifă = nisip hoaspa= talas=rumegus Nu mai stiu sigur pina in ce clasa am facut caligrafie, dar cred ca pina intr-a cincea. De ce? Simplu, se punea mare accent pe un scris frumos, caligrafic. De, masinile de scris erau prohibitive, asa ca, daca voiai sa fii contopist, trebuia musai sa scrii frumos. Voiai arhitectura sau desen tehnic? Musai sa scrii frumos!!! Pe atunci scrierea caligrafica si corecta era la mare cinste. Stiu tipi care au facut o armata faina de tot pentru simplul motiv ca scriau frumos: toata ziua erau prin birouri copiind diverse hirtoage, in timp ce restul racanilor bateau pas de defilare prin baltoace si noroi!!!! Pe acelasi motiv erau interzise si pixurile: stricau scrisul! Si nu era nimic fantezie sau treaba antiimperialista!!! Bila de la pix, se ducea la fel de usor in orice directie, astfel ca mâna nu mai respecta acel "usor in sus/apasat in jos". Hai sa va zic povestea cu ghiozdanul.Treaba s-a intimplat cam prin clasa a treia. Cum spuneam, de obicei ajungeam mai devreme la scoala si, pina la inceperea cursurilor, ne jucam in curtea scolii. Intr-o zi, frumos afara, caldut, numai bine de un fotbal. Mie nu imi place acest sport, nu l-am jucat decit in imprejurari aparte, foarte rare. Cum a fost la intimplarea cu pricina: mai aveau nevoie de un jucator, asa ca m-au convins si pe mine sa joc. Bun, am pus ghiozadane la radacina unui pom si am purces la joc. Dupa ceva timp, unul din colegi vine cu o idee: "bai, e geamul de la clasa deschis, hai sa aruncam ghiozdanele in clasa". Zis si facut! Se suna de intrare, ne asezam la rind, noi, jmecherasi, fara ghiozdane. Toti ne intrebau unde sint, noi ne dadeam mari: e, azi l-am lasat acasa, mi-a fost lene sa-l iau! Ei bine, intram in clasa, si, primul lucu, ne-am uitat dupa ghiozdane. Canci, nu erau pe nicaieri!!!! Am cam inceput sa ne panicam! Intra profesoara (noi am avut profesori din clasa a doua, am fost un fel de clasa experimentala): "V-ati facut temele?", "Daaaaa" vine raspunsul. Noi, cei patru, milc, tacere! Profesoara vine la colegul de banca si ii cere caietul. Pai...de unde? Mi-l cere si mie. Iau pozitia ghiocelului. Ma rog, toti patru suntem in picioare, cu ochii in pamint, si fara carti, caiete, penar! Taman cind incercam sa explicam ce si cum, intra directoarea, o tipa foarte de treaba, o buna petagoga. "Ei sunt?", intreaba ea. Normal, noi eram, cei trei plus unul, crai de la rasarit! Ne intreaba unde sunt ghiozdanele. "... le-am aruncat in clasa, pe geamul deschis", explicam noi, spasiti. "Sunteti siguri?" "Da..." raspundem noi cu juma de glas! "Sunteti siguri?" "Daa..." raspundem noi in cor, oarecum siguri pe noi. "Ei bine, nu prea e asa" , zice directoarea, "le-ati aruncat pe geamul cancelariei, noroc ca nu le-ati aruncat in capul meu"! Ce sa mai zic, cred ca eram mai albi ca varul zidului din clasa, ne vedeam cu nota scazuta la purtare, o chelfaneala buna de la parinti, si ceva interdictii nasoale. Din fericire, nu a fost asa, directoarea a trecut incidentul, intelept, sub tacere.
  11. icar

    Poze haioase

    Sesebe, multe poze puse aici sunt facaturi in fotoshop!!!
  12. Da Geo, ai dreptate, asta e fraza! Cu mici corectii: budigaii sunt si pantaloni, iar gaura e in scindura, adica dosca, cast sau imburdat, este rasturnat/cazut. Hoabale sunt aschiile de atitat focul. Imi aduc si eu aminte de prima scriere cu cerneala. A foast o experienta catastrofala!!!! Normal, la inceput am scris cu creionul, pix nu era, iar cine avea, rar de tot, nu avea voie sa-l foloseasca pe motiv ca strica scrisul. Si redeti-ma, asa este!!! E, la un moment dat, invatatoarea a decretat: "de miine veniti toti la scoala cu calimara de cerneala si toc cu penita". Stilourile, la acea vreme, erau foarte scumpe!!! Oricum, caligrafia se face cu penita si toc!!! Bun, cumparat, de la librarie, toc si calimara cu cerneala. Pus frumos, toate, in ghiozdan si hai la scoala. Cum toti ajungema cam cu 15 -20 de minute inainte de a incepe cursurile, am incins, cum se obisnuia, in curtea larga a scolii, jocurile obisnuite: prinsa, fotbal si alte jocuri. Normal, cu calimara in ghiozdan si ghiozdanulin spate! Suna de intrare, intram la clasa, ne asezam in banca si ...catastrofăn: in ghiozdan, totul era patat de cerneala, caiete, carti, punguta cu mincare!!! Ce se intimplase??? Cica, sticluta cu cerneala, la agitatia jocului, "explodase"!! Adevarul e ca , desi sticla era inchisa, nu mai avea decit, sa zic, jumatate din continut!!!!!! Cum a iesit, habar nu am, "explozia" era singura explicatie cu care am rams si pina acum. De atunci nu am mai agitat calimara!!!! Catastrofa a continuat la ora de scriere/caligrafie: picuri de cerneala cazuti de pe penita, calimari rasturmate, pete pe caiate, pe banci si pe uniforma. Ce mai, un dezastru!!! Incet incet, am invatat a minui si tocul cu penita, fara a mai face "portci" si "porcusori", fara dezastrul rastunarii calimarii!!! In privinta orelor de caligrafie, desi ceilalti colegi le asteptau ca pe o relaxare, pentru mine era un chin, era cea mai grea materie din scoala, preferam zece ore de aritmetica la rind!!! Aveam un scris oribil, care mi-a adus multe ponoase pe parcursul scolii!!! Cu ghiozdanul am sa va spun, alta data, o poveste plina de hazul copilariei!!
  13. icar

    O noua provocare...

    Toate stima pentru efortul si daruirea depuse!!!!
  14. Geo, sa te vad cit de ardelean esti : copchile, da te du la fioc, scoate chefea si putule nadragii, ca o cast caruta, ca o dat peste un bordan, in dricu' drumului si s-o facut o huda in dosca de o curs toata tifa afara, pe budigaii mei. Si adu si o mina de hoabale, auzitu-mai? Ca dupa aia me'm la mozi! Si eu sunt din Ardeal. Eu am pus seminte de lamii, curmale, portocale. Toate au incoltit si am avut o multime de pomisori mici. Fructe...la alimentara!
×