Jump to content
ELFORUM - Forumul Electronistilor

Traian B

Membru activ
  • Content Count

    1,135
  • Joined

  • Last visited

Community Reputation

574 Excellent

About Traian B

  • Rank
    Membru avansat

Profile Information

  • Locatie
    Bucuresti

Recent Profile Visitors

The recent visitors block is disabled and is not being shown to other users.

  1. Releele recomandate sunt relee in vid. VR311 Siemens este similar cu RJ1A (Jennings) si HC-1 (Kilovac), toate fiind utilizate cu predilectie in QRO-urile comerciale de buna calitate (Alpha, Acom, etc., de la GU-74 si 3CX800 si pana la GU-78 si 2xFU-728 ori 2 x 4CX1500). Au timpi de comutare scurti si suporta curenti de RF peste ceea ce pot releele obisnuite. De la 3 kW in sus este bine de pus VR421 care din cate stiu este similar cu RJ-2 (Jennings) si KC-2 (Kilovac). Ti-am recomandat releele Siemens deoarece acestea se gasesc mai usor in UE (DL) si sunt de obicei mai ieftine decat cele americane, cele Siemens provenind din tunere automate de antena HF dezmembrate/casate, adesea chiar nefolosite (de pe stoc) si care chiar de ar fi fost folosite oricum releele nu comuta in sarcina (nu comuta hot switching) decat la putere redusa iar ciclurile de acord sunt muuult mai reduse reduse ca numar (se folosesc de fapt frecvente presetate) decat numarul de comutari Rx/Tx inr-un TRx sau QRO. Intrebare: ai mentionat mai sus despre "transformatoarele" pentru anodica, de 1750V/2A, deci inteleg ca vrei sa folosesti doua tranformatoare avand 1750V AC in fiecare secundar (ori cumva este vorba de 2x1750V DC )? Altfel... bafta!
  2. Felicitari! Pentru relee "limba soacrei", incearca la userul @mojnost, dar eu personal NU iti recomand acest tip releu pentru iesirea RF. Mai bine cauta si pune acolo un releu VR311 de exemplu, sau si mai bine VR421.
  3. a) Daca este vorba de diy, atunci postez ceea ce dupa ani de utilizare am constatat eu personal ca este -pentru mine- cel mai important lucru la toate sursele liniare comerciale pe care le am (HP si R&S, si pe care in mod special le-am cumparat pentru ca sunt astfel), si a carei implementari dyi este cea mai simpla posibil : reglajele U si I sa fie fine si in acelasi timp continue, realizate din potentiometri multitura. NU cu cu un potentiometru obisnuit (care nu permite reglaj fin), nu cu obisnuitele perechi de reglaje grosier si fin din potentiometri obisnuiti care se intalnesc la multe surse (reglajul este incomod si enervant), si in niciun caz comutari de game ale tensiunii la iesire (nu mai spun de ce). Acesta este doar un exemplu de problema la care din discutarea unor scheme nu s-ar fi ajuns. b) O facilitate interesanta pe care o are una dintre sursele mele NGRE, este aceea ca are posibilitatea selectarii unei functionari mai deosebite a limitarii de curent, respectiv se poate selecta un regim in care (doar) pentru un foarte scurt timp (400ms) de la comutarea ON a iesirii, permite debitarea la iesire si respectiv absorbirea de catre sarcina a unui puls de curent peste (2...3 x) valoarea reglata pentru limitarea de curent la iesire. Nu pot spune ca aceasta ar fi fost gandita in ideea alimentarii unor becuri cu incandescenta, dar sigur este gandita in ideea de a evita cresterea lenta a tensiunii la iesire (care poate ar afecta unele circuite) datorita intrarii pentru scurt timp in limitare de curent a sursei in regimul tranzitoriu la cuplarea iesirii cand sunt alimentati consumatori capacitivi (asa cum azi toate montajele au capacitati importante de filtrare sau decuplare pe alimentari). Nu cred ca mai trebuie sa spun ca aceasta se obtine cu o simpla celula R-C in circuitul respectiv... Daca solutia utilizarii unor semiconductori avand SOA extins, sau cea care foloseste muschii (adica utilizarea a nenumarate tranzistoare pentru ERS pentru ca individual sa incapa in SOA) sunt evidente, mai exista totusi si alte solutii. Solutia cunoscuta la problema expusa este functionarea cu cadere redusa de tensiune pe ERS, care in plus mai rezolva partial si problema pierderii de putere si a disipatiei mari pe ERS in sursa liniara, obtinute de obicei prin prestabilizare electronica (circuite in comutatie, redresor comandat cu tiristoare). Totusi, la unele surse ce le am (R&S NGRE), aceasta se rezolva mult mai simplu si mai usor de abordat pentru diy (si evitand si eventuale probleme de EMI!), prin comutarea automata cu histerezis a unor prize din secundarul transformatorului in functie de tensiunea reglata la iesire. Ce m-a uimit a fost faptul ca implementarea "profesionala" (Rohde & Schwarz NGRE) a acestei din urma solutii este totusi una de tipul KISS, adica in timp ce poate eu as fi sarit sa obtin histerezisul cu circuite electronice dedicate pentru a putea obtine si regla histerezisul, la sursele in cauza nu exista circuite electronice de creare explicita a histerezisului, ci utilizeaza histerezisul ce exista in mod implicit in chiar modul de functionare a releelor electromagnetice ce comuta prizele secundarului, respectiv exploateaza diferentele (pragul) intre tensiunile de inchidere si de deschidere a releelor utilizate, astfel solutia fiind nu numai eficienta, dar si de o simplitate dezarmanta a circuitului electronic! [Ca observatie, daca-mi amintesc bine, userul gsabac a postat mai demult o astfel de sursa home-made cu comutarea automata secundarelor, care cel putin in impresia mea de atunci imi parea tare inspirata din aceste surse comerciale.]
  4. Este excelent acel etaj, iar un upgrade minor care ar fi facut buffer-ul si mai "barosan" ar fi fost daca i-ai fi adaugat la iesire un ADC de 16 biti si 120 MHz, un FPGA care sa trimita datele la un server NASA si care sa genereze semnalul RF digital de amplitudinea necesara, trimise apoi datele prin net si fibra optica aici unde cu un DSP pe 32 biti si 2 GFlops urmat de un DAC sa se generese semnalul ala... ... sau in loc de toate filozofiile pe care le cauti de fiecare data cu google umpland topicele, se poate folosi minunatia aia mentionata la inceput in acest topic tocmai haaat! pe pagina a 2-a si numita repetor pe emitor, si care dupa cum se poate constata este ultimul racnet in electronica anului 1970... e chiar asa de greu de priceput ca simplele repetoare pot rezolva aceasta problema, a unei impedante de iesire reduse? Oricum, este taaaaare ciudat ca nu exista dorinta si nici macar minima curiozitate, minim-minimorum!, sa vezi ce naiba or fi facut aia de la HP (de fapt... Yokogawa!) acu' 50 de ani in Q-metrul 4342A cu care a pornit ca exemplu (mura-n gura!) chiar acest topic... atat de simplu putea fi:
  5. Daca in laboratorul acela s-ar ocupa unii si de circuite de semnal mic, audio sau RF, ori de circuite sensibile, de precizie, aparate de masura pretentioase, surse de semnal de calitate, testari/verificari EMC, etc., sursa aia in comutatie s-ar putea sa-si piarda calitatea de a mai fi "de laborator"... D'aia prin gradinile unor producatori cu pedigree in domeniu, inca mai exista surse liniare. Ba mai exista chiar si cazuri (foarte rare) in care se practica in laborator alimentarea din... baterii/acumulatori. Deci nu exista o definitie clara si completa sau un sablon pentru sursa "de laborator" nici macar in ceea ce priveste tipul ei liniara/comutatie, dar exista necesitati muuult diferite in functie de aplicatie si utilizarile lor, una e sa te ocupi de comanda si controlul motoarelor, si alta -de exemplu- de oscilatoare de zgomot foarte redus. ============================ Sursa din pozele de mai sus se fabrica in mai multe variante si este o arhi-cunoscuta sursa de fabricatie chinezeasca, se pare ca avand de ceva ani destul de bun succes comercial datorita pretului accesibil (asa cum in trecut s-a mai intamplat si cu alte modele de surse ce s-au gasit prin lume inscrise cu diverse nume pe ele), si se gaseste sub diverse denumiri (produse OEM) la multe magazine si vanzatori, inclusiv pe ebay si aliexpress.
  6. Pai da, dar in cazul repetorului, capacitatile de reactie (adica B-E sau G-S ori G-K) produc reactii... pozitive, respectiv dau efecte similare bootstrap si taman d'aia capacitatea de intrare a etajului se reduce. Cu toate ca in toate situatiile efectul este cauzat de prezenta reactiei (fie aceasta negativa sau pozitiva), totusi stii si tu ca in electronica practica, prin efect Miller ne referim in cvasitotalitatea cazurilor la efectul de crestere aparenta a capacitatii de intrare (datorita capacitatii de reactie, si care intradevar se intampla in situatia mentionata mai sus de Cezar si de aceea s-a incetatenit in practica ca prin efect MIller sa se inteleaga tocmai -si exclusiv- acest efect de crestere aparenta a capacitatii de intrare produsa in acea situatie), pe cand efectul opus, de reducere aparenta a capacitatii de intrare in cazul repetoarelor (si cum este cazul aici) este in cvasitotalitatea cazurilor "tradus" nu ca efect Miller si nici ca "duala teoremei lui Miller" ci prin exprimari legate de efectul similar unei bootstrapari (=reactie pozitiva) produs in aceste cazuri. Iar in fond diferenta este data taman de fazele relative ale semnalelor de tensiune din nodurile la care este conectata capacitatea, si deci fiind vorba de nodurile de intrare si de iesire diferenta este data implicit si de functionarea ca etaj inversor sau neinversor. Cel putin eu pot recunoaste cu toata sinceritatea ca in toate cazurile intalnite de mine, prin efect MIller se facea referire exclusiv la efectul de aparenta crestere a capacitatii de intrare (in cazul emitor comun, etc.), si niciodata la cazul reducerii ei (de exemplu in repetoare) cand se facea referire -in foarte putinele cazuri cand am intalnit explicat- la efecte de bootstrap si nu la Miller. @VAX: Cezar a vrut sa se refere de fapt a Cgs. Acolo se produce efect similar bootstrap.
  7. Приемник предназначен для работы с импульсными сигналами, поэтому выбран нелинейный режим, обеспечивающий эффективную АРУ. При увеличении амплитуды входного сигнала с 3,5 мкВ до 4,5 мВ (в 1300 раз), уровень сигнала в контрольной точке Кт2 меняется всего в пределах 160—350 мВ. Приемник предназначен для работы с амплитудно-манипулированными сигналами.
  8. Le-am vazut intr-un controller de proces romanesc in '89 sau '90 proaspat instalat in fabrica in care lucram... cum anume se numea dulapul acela nu mai stiu, ce-mi amintesc era ca interfata (sertarul) de masura era cu MMP190.
  9. Sunt displayuri matriceale cu 4 caractere 5x7, cu LED-uri. Au fost utilizate in aparatura industriala (automatizari, masura, etc.). http://www.decadecounter.com/vta/pdf/vqc10.pdf
  10. Pentru noi, da, dar in functie de ce anume dorim concret putem chiar sa nu ajungem nici la fluture... La HP e altfel, este descris in jurnalul mentionat anterior pe care l-am gasit acum, este aici: https://cal.equipment/doc/HP_Agilent_Keysight/journals/1970-09.pdf , incepand de la pag. 10. Iar aici se vede in poze "complicatenia" lui... In afara de conectarea la/prin ax, fiecare dintre cele 24 de placi ale rotorului are propriul contact lamelar pentru conectare. Aceste contacte calca pe marginea exterioara a fiecarei placi si asigura (prin 24 de astfel de contacte foarte scurte in paralel) inductanta minima de conectare direct la bornele aparatului. Pentru noi asa complicatii nu sunt necesare, dar la HP este astfel deoarece aparatul asigura si posibilitatea masurarii valorii inductantei chiar la frecventa RF respectiva (cate LCR metre permit azi asa ceva?!), de aceea inductanta parazita este mentinuta acolo la minim. Nu trebuie sa iesi neaparat pe 50 ohmi... de exemplu un repetor pe emitor la iesirea catre transformator, nu-ti poate fi de folos acolo?
  11. Mi-a trecut si mie asta prin scafarlie si am dat de informatiile respective in urma cu mai multi ani cand am avut o problema cu un BPF pentru banda de 40m pentru care unii din afara recomandau bobine reglabile Coilcraft la care atunci m-am aruncat si eu constatand apoi ca de fapt pierderile in banda de 40m erau mari... Din fericire am putut identifica problema (Q redus al bobinelor) cu un alt tip de aparat ce-l aveam si apoi am renuntat la ideea de Qmetru, mai ales in urma posibilelor probleme detectate prin documentatii daca as fi avut pretentia la un Qmetru adevarat (adica aparat de masura) altfel decat vesiunile simple amatoricesti cunoscute. Sursa de semnal RF utilizata la asa zisa injectie de tensiune trebuie sa aiba caracteristici apropiate de sursa ideala de tensiune , adica nivel RF constant la iesire in toata gama de frecvente (E = e * Xc / Rs = e * Xl / Rs = e * Q, deci e trebuie sa fie constant!!!) si impedanta de iesire cat mai apropiata de zero, iar o impedanta de iesire de miliohm nu este usor de obtinut... trebuie folosita bucla de reglaj automat si stabilizare a nivelului la iesire si transformator coborator. Nivelul tensiunii injectate trebuie sa fie comutabil, prin comutarea sa se realizeaza comutarea gamelor de masura Q, fiind mai usor de stabilit/comutat nivelul sursei de semnal RF inchisa si stabilizata ca nivel cu o bucla ALC decat comutarea amplificarilor RF in voltmetrul de RF de banda larga. Voltmetrul trebuie a aiba impedanta mare de intrare, doar MMIC-uri (50 ohmi) nu este suficient, probabil ca un etaj de intrare cu FET (plus eventual o configuratie cu efecte similare bootstrap daca pretentiile sunt mai mari) ar fi ok. DDS nu este absolut necesar, un oscilator LC este suficient. Transformatorul nu am aflat si nu stiu exact cum este la Qmetrul acela HP, insa am vazut descrierea unor tranformatoare cu rol similar in alte documentatii de la alte aparate HP si nu erau deloc simple dpdv constructiv: secundarul de o singura spira nu era o simpla sarma trecuta prin tor, ci era o piesa metalica special construita, care inconjura intreg miezul toroidal cu primarul, secundarul era ca un nit tubular rasfrant peste intreg torul cu primar (care astfel se aflau complet in interiorul acelui secundar!), asigurand astfel atat o R foarte redusa secundarului cat si cuplaj maxim si inductanta minima de scapari. Repet, nu stiu cum este la Qmetru insa ce gasisem a fost un avertisment atunci pentru mine asupra faptului ca lucrurile pot sa nu fie asa de simple precum pareau, daca as fi vrut aparat de masura si nu jucarie. Probabil ca in regim home made mai potrivita este utilizarea unui miez binocular cu secundarul din tresa sau din tuburi din Cu ca aici , aici si aici , sau asa daca binocular nu este. Ca miez probabil ca 61, 43, 4C6, 4C45, F4 sau chiar unele cu miu mai redus ar fi ok, deoarece impedantele reduse implicate (<<50 ohmi) si numarul ridicat de spire in primar (dictat de raportul mare de transformare) permit miezuri cu Al (si miu) mai mic. La Qmetrul HP nici macar condensatorul variabil nu este unul obisnuit deoarece rezistenta introdusa de acesta trebuie sa fie minimizata, argintarile si auririle sunt acolo la ele acasa iar rezistenta de contact a contactelor cu frictiune ale rotoarelor variabilelor obisnuite este clar ca nu-s chiar floare la ureche cand vorbim de miliohmi in circuitele respective... Din toate acestea am concluzionat atunci ca este ok realizarea unui aparat amatoricesc fara pretentii care sa ne permita sortarea bobinelor deoarece Q-ul bobinelor uzuale de HF este pe la 200 (toruri -2) sau 60-80 (bobine Toko reglabile cu miez cilindric) sau chiar mai putin , dar pentru un Qmetru aparat de masura serios treburile sunt un pic mai complicate... In functie de realizare, ar putea fi unul dintre cele mai interesante proiecte din zona... GL & 73! P.S. Cauta in arhiva HP de pe net, in unul dintre buletinele lor din vremea respectiva (cred ca anii '70) este descris Qmetrul cu problemele respective.
  12. https://www.ebay.com/itm/191337375454
×
×
  • Create New...