Sari la conținut
ELFORUM - Forumul electronistilor

viniluri, intretinere S.A.M.D.


amassive

Postări Recomandate

de curand am deprins o noua pasiune, dupa cum spune si numele topicului este vorba de ascultat muzica de pe viniluri (suport care inca nu a murit si nu poate fi combatut la capitolul calitate/durabilitate), acum partea cea mai "tricky" e intretinerea lor, din cate am inteles ele sunt tratate anifungic "by default", dar praful este unul din marele impediment in ascultarea lor la calitatea optima, stiu ca se gasesc perii speciale din fibra de carbon antistatice pt curatarea lor dar solutiile pentru ele sunt exagerat de scumpe zic eu (150lei litrul), pe undeva gasisem o "reteta": o parte alcool, 3 parti apa distilata, si un pic de sapun pur sau detergent de vase... ok... ce fel de alcool?... izopropilic, tehnic, dublurafinat?...Rog audofilii si pe cei care se ocupa de asa ceva sa ma ajute, o masina de curatat e exagerat de scumpa (2000lei) poate careva care are una pune o schema ceva, sigur in regim diy ajunge la cateva sute...Si ca idee, intradevar fidelitatea vinilurilor nu va putea fi egalata de suportul magnetic sau digital niciodata...

Link spre comentariu
  • Răspunsuri 28
  • Creat
  • Ultimul Răspuns

Top autori în acest subiect

Top autori în acest subiect

Depinde, dacă ești audiofil și tu sau te mulțumești cu vinilurile curente (nu cu ălea de sute de dolari, super-viniluri de 180 grame, care se alterează - în concepția unora - și dacă te uiți mai urît la ele).Eu nu pot zice că-s audiofil, dar ascult cu plăcare mai mare un disc decît același material pe CD. Un compromis e să înregistrez vinilul pe calculator la calitate mult superioară standardului CD și să-l ascult așa... de aici ideea că nu-s audiofil, un audiofil adevărat s-ar cutremura de oribilul unui astfel de scenariu.Alcoolul de care zici probabil este izopropilic. Dar eu unul n-aș da cu alcool pe vinil... Ideea e de a îndepărta reziduurile (praful) de pe disc prin metoda flotației. De aia cred că săpunul (sau detergentul lichid de vase) ar fi bun, dar... să fie neutru ca pH.Ce fac eu cu vinilurile clasice: pentru a le curăța de praf folosesc o lavetă cu microfibre, tratată antistatic, care se poate cumpăra de la supermarket cu cîțiva leuți. Prefer să nu dau cu soluții de curățat, dar dacă am un vinil mai vechi și îmbîcsit de praf, o spălare foarte blîndă cu apă și un săpun cu pH neutru mi-a folosit destul de bine. Ideea e că nu folosesc perii sau alte lucruri potențial abrazive la spălat, încerc să mîngîi suprafața discului cu o soluție empirică de săpun fin, după care clătesc cu foarte multă apă într-un jet mediu ca putere (pentru a putea dizolva orice rămășiță de săpun). Clătirea foarte insistentă combinată cu ștergerea imediată cu încă o lavetă cu microfibre proaspătă face ca apa să nu aibă timp să-și depună reziduurile pe suprafața discului și am discuri care au fost tratate astfel acum 10 ani și n-au nici o urmă de degradare.Imediat după spălare le ascult integral o dată (folosind acul drept plug pentru a îndepărta orice reziduu care a fost dezlipit, dar poate nu complet eliminat, de spălare) și apoi îl pun înapoi în mapa sa. Apropo de mape, unii sînt pentru mapele din hîrtie, dar eu unul prefer cele din plastic. Hîrtia de obicei e mai dură și reține foarte bine praful, pe cînd plasticul poate fi curățat. Cu ceva grijă, o mapă de plastic poate intra ușor în mapa de carton, exterioară, fără a face cute și fără a face, astfel, presiune suplimentară pe disc.Ca folosire e inutil să mai spun că nu se atinge niciodată cu degetele suprafața discului, se apucă doar de margini și doar cu degetele presate perpendicular pe muchii, de părți diametral opuse... că se introduc sau se scot din pungile lor ținînd degetele mîinii pe eticheta din mijloc și degetul mare fixînd muchia perpendicular, pentru stabilitate...Încă un lucru demn de spus e faptul că e bine să asculți discurile cu un pickup bine reglat ca greutate pe ac. O greutate prea mică duce la faptul că acul va „sări” porțiunile cu semnal mare și de frecvență ridicată, microimpactul de la revenire pe groove-uri făcînd ca să „sape” în disc o distorsiune permanentă. O greutate prea mare poate efectiv „freza” discul, așchiindu-l și diminuîndu-i răspunsul la frecvențele înalte. Ambele cazuri se soldează cu deteriorarea ireversibilă a discului. La fel de multă atenție trebuie acordată reglajului anti-skating (sistemul care „trage” brațul spre exterior, pentru a contrabalansa forța de frecare cu discul care trage brațul spre interiorul discului (datorată unghiului pe care-l fac dozele cu direcția care unește acul dozei de axul brațului). O forță prea mare sau prea mică la anti-skating și pickup-ul va uza prea mult unul din canale în detrimentul celuilalt.Cît despre păstrarea discurilor... ideal ar fi ca discurile să fie păstrate orizontal, doar vreo 5-6 odată, pentru a evita deformarea lor. Dar pot fi ținute și vertical, cu condiția ca unghiul format cu verticala să fie foarte mic și să nu se rezeme prea multe unul peste altul.Repet, NU sînt audiofil (a se citi - înnebunit după o calitate cu mult peste limitele umane de percepție, și cu obsesii ilogice despre folosirea mediilor - am văzut exemple de dispozitive de mii de dolari care pretind că fac lucruri care doar unui audiofil i s-ar părea logic să se facă discurilor, cum ar fi... demagnetizarea lor :) ) așa că tot ceea ce am zis (cred că) e valabil la o folosire normală a discurilor obișnuite.

Link spre comentariu

Multumesc mult de raspuns si sfaturi. Nici eu nu sunt audiofil... dar e clar ca se aude mult mai bine de pe un vinil ingrijit muzica decat de pe calculator sau discuri piratate... acum ce-i drept nu am cum sa fac nici un fel de reglaj axului sau dozei (am un philips fp260) momentan isi face treaba dar recent am achizitionat 5 discuri de 200g si parca imi e un pic mila de ele sa le bag in pickup. In functie de cum imi va creste colectia ma voi indrepta spre un Dual sau un Technics ceva cu antiskating si mai mult ca sigur si cu functie de repeat, cred ca asta e singurul dezavantaj momentan pentru mine: durata unui disc de 12". Cat despre partea de curatare, ma gadeam poate ar merge si o solutie antistatica pt curatat ecrane lcd, as incerca pe un disc poate poate.

Link spre comentariu
Vizitator Mordor

Eu prefer un Vinyl rip in FLAC sau APE cu parametri de 24/96 sau 24/192 cu un minim de bitrate de 3000.Mai ales cele cu peste 5000 kbs.Incredibil cum se aude!!!SACD-urile sunt minciuna!!!

Link spre comentariu

Dacă tot sîntem la capitolul ăsta, hai să povestesc (pentru cine are răbdare să citească) cum anume am tras eu pe calculator cîteva discuri mai vechi și uzate pe care le aveam și la care țineam destul de mult...Mai întîi, am avut pe vremuri un pickup deloc strălucit (Ziphona PA 2040) care conținea tot ce trebuia pentru a asculta discuri. Avea preampul cu corecție RIAA adaptată pentru doza piezo folosită, avea amplificator de 10 W pe canal și boxe oarecum decente (le mai folosesc și acum). Dar... a sucombat între timp, și din cauză că anumite componente erau cam critice (butonul de volum era un potențiometru dublu cu 3 - TREI!!! - prize intermediare; din cauza vechimii s-a stricat și n-am avut cu ce-l înlocui, iar corecția fiziologică pe care o făcea n-am mai putut-o reproduce cu nimic - nu că aș fi încercat prea tare... :) ).Acum, am un pickup salvat de la aruncare (proprietarul probabil nu mai credea în vinil, deh, e mai simplu de folosit un CD, și înainte de a-l arunca a avut buna inspirație să mă întrebe dacă nu-l vreau - evident că l-am vrut!). Nu e deloc rău, deși e unul la limita de jos a unui pickup acceptabil. Dar cu grijă, se pot obține rezultate bune din el. E un Tesla foarte popular pe vremea împușcatului, doză electromagnetică (care la exemplarul pe care-l am a avut o întîlnire de gradul trei cu fetița mică a fostului proprietar în urma căreia biata doză n-a supraviețuit...), platan greu, transmisie pe curea, motor AC, turația controlată de frecvența rețelei. A, și braț reglabil ca apăsare pe ac, și dispozitiv antiskating reglabil.Am adaptat doza piezo de la vechiul pickup, așa, într-o doară, ca să văd dacă funcționează recuperatul, și ce să vezi... merge... Normal că merge, tehnica de redare a unui disc e banală. S-o faci și bine, asta-i mai greu.Știind că am un mecanism care funcționează bine, am vrut să re-ascult discurile mele vechi, dar problema e că deși semnalul dozei piezo e destul de mare, nu prea seamănă ca acustică cu ceea ce-ar trebui să iasă... De vină e corecția RIAA care trebuie aplicată și a cărei aplicare e responsabilitatea preamplificatorului, pe care nu-l aveam. Nici o problemă, îmi zic, ce nu poate fi făcut hardware (n-aveam la momentul respectiv cum să-mi construiesc rapid un corector), se poate face software. Așa că am băgat semnalul de la doză direct în placa de sunet (suficient să zic despre ea că-i bună rău). Ce-am tras pe calculator am luat apoi să corectez ca ton.În primă fază am luat-o științific. Găsisem formulele de calcul ale curbei RIAA, am folosit un plugin gen egalizor grafic pentru programul de editare audio folosit, și am construit curba RIAA direct în plugin. Rezultatul a fost dezamăgitor. Da, suna mai bine, dar parcă nu semăna cu ce trebuia să sune...Pînă cînd am găsit și explicația. Doza piezo era taman de asta folosită în aparatele mai vechi, pentru că neliniaritatea în frecvență a ei semăna cumva, așa, pe departe, cu corecția RIAA necesară unui traductor liniar pentru a restaura liniaritatea înregistrării master. Traductorul liniar (sau foarte aproape de el) era doza electromagnetică, nu cea piezo. Așa că curba mea RIAA obținută cu ceva eforturi era inutilă...În disperare de cauză, mi-am spus: studiourile de înregistrări respectă totuși niște standarde de liniaritate. Dacă ne gîndim la curba de răspuns a urechii umane, vom constata că la volume suficient de mari ea devine o curbă de gradul 2 (simplificîndu-se de la grade mai înalte) și care e descrisă foarte fidel de ceea ce se numește zgomotul roz.Așa că am luat un alt plugin, care-mi permitea să aplic caracteristica spectrală a unui sunet model unui alt sunet țintă, și confecționîndu-mi un zgomot roz sintetic (e ușor de construit o distribuție de genul ăsta a unui generator de numere aleatoare), l-am folosit drept model, iar ținta fiind înregistrarea crudă de pe disc. Și... surpriză... Un sunet curat, frumos, bogat, cald, plin... și foarte realist.Nu știu dacă „se pupă” rezultatul meu cu cel obținut de cei care fac transpunerea de pe benzile master direct pe CD-uri (proces prin care n-ar trebui să fie deloc alterat spectrul sonor al informației), dar din cîte-am încercat pînă acum, găsind înregistrările în variantă CD a ceea ce am tras eu de pe disc, spectrul seamănă pînă aproape de identitate, cu plusul specific vinilului (dinamica perfectă, lipsa limitării de frecvență impuse de nenea Nyquist, și micile păcănituri care-i dau tot farmecul).Așa c-am stilizat procesul:- curăț discul prin spălare, dacă e cazul, sau doar prin ștergere grijulie;- dacă e nevoie, centrez cu mare atenție discul, unele viniluri au gaura din centru dată excentric și din cauza asta apar variații de viteză ale informației citite - metoda de rezolvare e mărirea găurii, plasarea pe platan, și apoi, după centrarea folosind o lupă statică prin care se urmărește orice deplasare transversală nedorită a groove-urilor, poziționarea pe disc a unei greutăți de stabilizare a lui pe platan;- ieșirea dozei conectată direct la calculator, și înregistrez pe calculator avînd grijă ca NICIODATĂ volumul înregistrării să intre în clipping (să se ducă pe „roșu”, să fie cu valoare pozitivă la numărul de decibeli sau care-o fi convenția pe care o are programul de înregistrare pe calculator). Apropo, programele utilizate sînt, evident, mai complexe decît „sound recorder”-ul Windows-ului. Ăla-i o glumă proastă. Eu folosesc Sound Forge, dar poate fi folosit și Cool Edit, sau Audacity, sau orice program care înregistrează pînă-i zici Gata. Și căruia să-i poți impune și calitatea înregistrării, evident.- calitatea înregistrării: am constatat că dacă trag la 88 kHz și 24 biți, stereo, se păstrează culoarea discului suficient de bine. 192 kHz e cam overkill, nu mai sînt frecvențe utilizabile peste limita Nyquist de 44 kHz de la primul caz (și chiar și mult sub...). Mai are un avantaj frecvența asta: e exact dublul lui 44100 Hz folosiți la CD și e util dacă vrei să le stochezi astfel încît s-asculți muzica și pe combina din sufragerie... :) Resamplarea de la 88 la 44 se face fără artefacte.- după ce am fișierul pe hard disk, aplic „constituția”: folosesc un plugin care-mi face treaba de care ziceam mai sus. Unul mai vechi se cheamă Free Filter, se folosea pe vremuri pe Sound Forge (la mine, combinația SF 4.0 plus FreeFilter făcea minuni pe sistemul meu vechi și slab) dar are limitări în funcționalitate și probleme de stabilitate. Acum am trecut pe Izotope Ozone, care are funcția de Match și care merge și la frecvențe de eșantionare mai mari de 44100. Și e și mai precis.- fișierul de zgomot roz folosit ca mostră e un pic mînărit: după ce l-am generat, tot cu ajutorul lui Sound Forge, i-am limitat frecvențele joase sub 20 Hz la un volum constant. Teoretic, către 0 Hz curba zgomotului roz urcă la infinit; evident, nu e cazul în practică să respectăm asta...- după prelucrare (nu mă ating de sunet în alt fel, urăsc plugin-urile care pretind că pot repara pocniturile - alea le repar eu prin spălarea și curățarea discului!) pot eventual tăia în bucăți și stoca în format FLAC. Aia-i etapa finală, și îmi permite și editarea informațiilor ca să nu mai trebuiască să creez nici un alt fișier suplimentar.Sper că e util cuiva tutorialul ăsta. Poate că se mai uită careva și-mi poate spune dacă greșesc pe undeva cu metoda mea...

Link spre comentariu

Nu are cum sa nu fie util... dar acum se gasesc de descaracat gata flacuri sau lossles, pt penultimul user: ...Nu te contrazic, sigur se aud bine dar din cate am inteles si citit nu exista inca suport care sa redea la fel de bine o simfonie precum vinilul, asta pentru ca nimic nu mai poate inregistra atat de multe instrumente. Cd-ul are un sunet rece si e pentru "lenesi", sunt viniluri care au peste 60 ani si se aud bine, cu cd-ul e o loterie, am cd-uri originale fara nicio zagarietura dar imi sar... Revin la cel care mi-a raspuns prima data, intradevar folia plastica e mult mai ok, desi parerile sunt impartite (cica ar fi mai bune cover-urile din hartie de orez), dar sa fie antistatica, magnetizarea unui disc de vinil nu stiu cum se poate face, dar electrizarea lui se poate face usor cu o folie de plastic neantistatica si de acolo apar pacaniturile si efectiv "patinarea" acului... oricum din comoditate in general ascult muzica de pe calculator nu pentru ca se aude mai bine, desi am placa audio bunicica am zgomot de fond mai mare ca la pickup.

Link spre comentariu
  • 3 luni mai târziu...

Resuscitez topicul după multă vreme de ignorare pentru că am descoperit ceva fenomenal (mă rog, poate nu-i chiar așa de fenomenal, dar eu abia acum am descoperit metoda și mi se pare fantastică în simplitatea ei).Am găsit pe YouTube niște video-uri în care autorii curățau vinilurile cu... clei de lemn. Pur și simplu ungeau un strat uniform, destul de gros cît să acopere complet groove-urile și să creeze, după uscare, o suprafață rezistentă, pe care o îndepărtau prin "decojire". Rezultatul e fenomenal._gyvipBs6Vs -uRzK0mUqYI

Link spre comentariu
Vizitator florinmacri

Salut! Ce bine ca exista si oameni ca tine BogdanA74. Am citit tot topicul datorita unui bun ''prieten'',il numesc eu,care activeaza si el pe acest forum, iar ghilimelele le-am pus pentru ca este virtual , nu ne-am vazut niciodata, iar cand am avut nevoie de un sfat adevarat prietenesc el mi-a fost aproape. Si eu sunt pasionat de vintage, poate din cauza ca atunci cand eram mai tinerel imi curgeau ochii dupa sculele de la PANASONIC- TEHNICS de langa magazinul MOLDOVA, daca mai tii minte, si nu te puteai atinge de ce preturi aveau, cel putin eu.Apropos de zona mai sus mentionata, m-am uitat la profilul tau si am vazut ca esti din Iasi, eu am locuit 33 de ani in Iasi si am plecat acum 8 ani in Brasov. Dar sa revin la topic ca sunt off total , eu am un pick-up Sony PS-X7 si vreo 80-100 de discuri pline de '''pacanituri'', insa dupa ce ai prezentat azi cred ca voi avea o sansa sa pot salva muzica pe banda magnetica, am un Revox A77 aproape nou , insa tare batran, care merge impecabil.Reglajul la doza pick-upului l-am facut azi dupa mai multe ore de munca cu un protractor universal, nu am gasit unul dedicat pentru pick-upul meu,iar la doza SHure V15 tip III am luat doua ace de la ED SAUNDERS si sunt multumit de cum se aude , insa mai am de lucrat ca totusi ceva nu iese bine. Am o boxa la care membrana se misca destul de pronuntat, nu e brum, insa miscarea ei este evidenta, ca un fel de tremurat independent de ritmul melodiei ce ruleaza.Altceva , la ultima melodie exista distorsiuni...asta e mai am de lucrat.Dupa cum spunea ''prietenul'' meu in ultimul mesaj, reglez - ascult , ascult-reglez. Ca sa nu mai intind pelteaua inchei aici.

Link spre comentariu

M-aș bucura să-ți fie utilă metoda peste care am dat din întîmplare pe net, dar ți-aș recomanda să o încerci pe un disc de care nu-ți pasă prea tare. Eu mă gîndesc să o încerc în viitorul apropiat cu niște discuri la care oricum nu țin, dar pe care nu m-am îndurat să le arunc.Am o rugăminte, dacă faci ceva, încearcă să postezi niște înregistrări audio cu before/after și detalii apropo de ce brand de clei folosești. Cred că ar trebui căutat ceva care are o compoziție similară cu produsele utilizate în video-uri, ca nu cumva ceea ce se poate cumpăra pe la noi să nu conțină și compuși care să atace vinilul...

Link spre comentariu
  • 2 luni mai târziu...

Am încercat și eu metoda cu cleiul, la supermarketul de scule din apropiere (care începe cu B și se termină cu x, dar probabil oriunde se găsește) am găsit Bison Wood, cu codul D2 (un flacon galben, cu preț pe undeva pe la 26 lei, de 250 ml) și cu care am făcut mai multe teste pe discurile mele. Inițial discurile erau destul de curate, nu aveam discuri pe care o cireadă de boi să pună amprente, dar am vrut să văd cît de eficientă este metoda.Nu e chiar atît de uimitoare. Poate și discurile mele, fiind Electrecord, au păcănituri din fabrică (am un disc pe care cred că nu l-am ascultat niciodată în întregime, a fost un cadou și nu corespundea deloc gusturilor mele, dar și ăla are păcănituri din plin), încă n-am pus mîna pe un disc care să promită, dar ce-am observat e că informația muzicală devine mult mai „deschisă”. Discul pare a căpăta definiție, mai ales spre înalte, unde respectivele înalte încep să iasă mult în evidență, fără distorsiuni, după „tratament”. Asta m-a impresionat mai mult decît dispariția (puțin sesizabilă) a păcăniturilor. De multe ori am putut auzi fîșîitul benzii master care este pornită înaintea pieselor și e oprită (sau este inserată o bucată de bandă non-magnetică între piese) în pauze. Plus, hîrîitul specific al angjenajelor care brusc accelerează capul de tăiere spre partea de final a discului, după terminarea ultimei piese de pe față...M-am stabilizat la a înregistra pe calculator la 96 kHz și 24 biți. E divizibil frumos la 48 kHz (bun pentru stocare) și la 24 biți am loc să fac diferite corecții de sunet care să redea spectrul relativ original al înregistrării. Nu-s purist, cred că inginerii de sunet nu sînt totuși semizei și greșesc și ei, mai ales cînd pe vremea comunismului exista la Electrecord un singur inginer de sunet care se ocupa și de muzica clasică, și de populară, și de muzică ușoară și de rock. Poate de aia înregistrările rock au cel mai prost sunet, îmi imaginez ce stare de spirit avea omul ăla cînd după trei zile de înregistrări de oltenisme (foarte la modă pe timpul respectiv - mă refer la muzica populară din Oltenia) și obișnuit cu adus vocea mult în față i se cerea, de trupa de pletoși din studioul lui, să facă un cu totul alt mix decît era obișnuit... Probabil nu multe trupe aveau „boașele” necesare ca să ceară ceva din partea sunetistului și erau suficient de bucuroase că le sînt înregistrate totuși producțiile...Știe cineva de prin Iași unde pot fi găsite discuri second-hand relativ ieftine? N-am pretenții la discuri impecabile... le curăț eu singur... :)

Link spre comentariu
  • 5 luni mai târziu...

@amassive Sa nu uitam ca majoritatea discurilor se fac dupa benzi master, deci nu vor putea depasi "inferioritatea" benzii din care provin. Discurile DMM pot depasi într-adevar înregistrarea pe banda.@BogdanA74 Metoda de curatire cu aracet (asa se numea pe vremuri adezivul respectiv) e cunoscuta de foarte mult timp dar, la fel ca vinilurile, a fost redescoperita.

Link spre comentariu

@amassive Sa nu uitam ca majoritatea discurilor se fac dupa benzi master, deci nu vor putea depasi "inferioritatea" benzii din care provin. Discurile DMM pot depasi într-adevar înregistrarea pe banda.@BogdanA74 Metoda de curatire cu aracet (asa se numea pe vremuri adezivul respectiv) e cunoscuta de foarte mult timp dar, la fel ca vinilurile, a fost redescoperita.

cand au aparut vinilurile nu exista suportul magnetic...
Link spre comentariu
  • 5 luni mai târziu...
  • 3 săptămâni mai târziu...

cand au aparut vinilurile nu exista suportul magnetic...

Regula ca ce e vechi e mai bun sau ce e nou e mai bun e relativa.

Nici eu nu sunt audiofil dar sa spunem ca mi-ar placea (nu am dedicat pana acum bani pentru asta).

 

Cand s-au facut primele discuri din vinil, banda magnetica exista ...

 

Oricum discurile dinainte de vinil nu pot fi considerate... HiFi..

 

Motivul inregistrarii pe banda este legat de faptul ca puteau fi inregistrate simultan mai multe canale (16, 32 ), si apoi reglati diversi parametri independent (pentru instrumente, voci, etc.)

Inregistrarea pe banda magnetica s-a mentinut si in epoca CD-ului, considerat superior benzii.

 

Parerea mea este ca nu se pot face comparatii, deoarece si banda, si discul au puncte slabe si nu este oricum considerata viteza benzii, care influenteaza intr-o masura uriasa calitatea inregistrarii.

 

De-a lungul timpului am avut diverse aparaturi de amator si in general discurile "sunau" mai bine, mai ales ca banda magnetica isi pierdea in timp "inaltele".

 

Am vizitat cel putin 2 targuri pentru audiofili si am ascultat zeci de sisteme.

Dintre sistemele ascultate aici 3 sferturi erau porcarii comerciale, masini de tocat bani.

Discurile de la auditii cu siguranta nu erau cele de la Electrecord. Parerea mea personala este ca boxele fac 90% din "fidelitate", mai precis din placerea de a asculta. Amplificatoarele cu lampi suna bine, dar depinde si cine le face (oricum sa dau de exemplu 10.000euro pe un amplificator mi se pare exagerat, as alege unul cu mos-fet imediat).

 

Dar ca sursa sonora, eu sunt in favoarea computerului + un DAC de calitate (preturi 500-5000€). Muzica digitala se aude prost pentru ca aparatele sunt facute prost (un computer nu poate fi HiFi pentru ca nu este construit pentru asa ceva, chiar si o placa de sunet performanta este supusa interferentelor in interiorul computerului, cele externe nu au buffer, etc...).

 

Cand o sa ma hotarasc sa dau 3000€ pe o pereche de boxe cat de cat bune, probabil o sa re-analizez daca discul de vinil merita atentie. E doar o chestiune de preferinte pe ce vrei sa arunci banii, pe discuri de vinil bune sau pe muzica digitala inregistrata bine.

Link spre comentariu
Regula ca ce e vechi e mai bun sau ce e nou e mai bun e relativa.

Corect.

 

Nici eu nu sunt audiofil dar sa spunem ca mi-ar placea (nu am dedicat pana acum bani pentru asta).

La fel și la mine. Mie, sincer, îmi place să fiu capabil să aud bine toate instrumentele, dar nu sînt atît de fițos la adresa „colorării” sunetului...

 

Oricum discurile dinainte de vinil nu pot fi considerate... HiFi..

Criteriile potrivit cărora o înregistrare este HiFi au variat cu timpul. Pe vremea discurilor obținute prin mijloace pur mecanice, HiFi însemna să se poată diferenția între voce de bărbat și de femeie... Prin anii '50 HiFi însemna frecvență maximă de redare vreo 12000 Hz și eventual raport semnal/zgomot de cam 35 dB. Acum... orice amărîtă de placă de sunet onboard la cea mai ieftină placă de bază de calculator bate la fund criteriile HiFi de prin anii '70...

 

Motivul inregistrarii pe banda este legat de faptul ca puteau fi inregistrate simultan mai multe canale (16, 32 ), si apoi reglati diversi parametri independent (pentru instrumente, voci, etc.)

Nu neapărat. Istoric, înregistrarea pe bandă magnetică a apărut datorită necesității unei metode de înregistrare fără etapă de prelucrare între înregistrare și redare. Și pentru reutilizabilitatea suportului. Primele înregistrări magnetice s-au făcut pe fire de oțel, în dispozitive gen dictafon, cu scopul declarat de a fi folosite pentru a înregistra dictarea șefului pentru transcriere ulterioară de către secretară. Banda magnetică a fost folosită prima oară în Germania nazistă, și a fost folosită pentru a repeta emisiuni radio la diferite ore. Primele utilizări în radioul comercial ale benzii magnetice au avut aceeași destinație ca mai timpuriile „discuri de transcriere”, din acetat, cu diametru foarte mare și viteză unghiulară de 33.3 rpm. Banda magnetică permitea evitarea problemelor cu discurile de acetat (zgomotoase, fragile, imposibil de reutilizat, cu tehnologie dificilă) și deschidea posibilitatea editării audio ușoare, prin simpla tăiere și lipire a benzii. Adăugarea de mai multe canale a fost făcută relativ tîrziu, și numărul mare de canale al magnetofoanelor multitrack actuale nu e o cucerire prea veche a istoriei înregistrărilor magnetice audio: în anii '60 Beatles înregistrau primele lor 5 albume pe mașini cu 4 piste. În 1973 Pink Floyd experimenta sincronizarea a două mașini cu 16 piste pentru a obține mai multe canale folosibile, atunci cînd au făcut capodopera Dark Side of the Moon. Mașinile cu 24 canale au devenit populare prin anii '80 și tot atunci s-a atins și o limită tehnologică: pentru mai multe canale erau necesare benzi mai late, dar ele erau dificil de deplasat în sistemele de ghidaj fără a suferi deformări, iar fără mărirea lățimii benzii scădea mult calitatea înregistrării, datorită îngustării pistei. În anii '90 au apărut primele recordere digitale care permiteau mult mai multe canale simultane (teoretic, limitate doar de puterea de calcul a sistemului din spate) și după un scurt moment de euforie (în ghilimele „scurt”; a durat cam vreo 20 de ani), lumea s-a cam reîntors la analogicul benzilor, în anumite domenii muzicale...

 

Inregistrarea pe banda magnetica s-a mentinut si in epoca CD-ului, considerat superior benzii.

Reclama CD-urilor exact asta spune, dar n-aș prea zice că-i superior. Dacă o luăm strict teoretic, teorema Nyquist spune despre frecvența maximă care poate fi reprodusă prin digitizare și reconversie în analogic că ar fi jumătate din frecvența de eșantionare. Eu unul aș merge ceva mai departe și aș pretinde că și forma de undă, și nu numai frecvența, este importantă, așa că pentru o redare cît de cît fidelă, ar fi necesare mai multe eșantioane pentru ca un singur ciclu al undei să fie descris fidel. Asta înseamnă, să zicem, o frecvență maximă la sfertul frecvenței de eșantionare. Frecvența de eșantionare e 44100 la CD-uri audio, deci 11025 Hz frecvență maximă redată fidel. Dincolo de asta, frecvențele nu se suprapun „frumos” cadenței eșantionării și pot apărea artefacte gen bătăi, zgomote parazite chiar din momentul digitizării. Nu cred că asta mai înseamnă fidelitate, și e exact în porțiunea spectrală unde apare „atmosfera” unei înregistrări, impresia ei de „proaspăt”. La un mediu analogic, nu există o cadență în care se stochează informația, mediul e (cvasi)continuu, am scris „cvasi” în paranteză pentru că ar fi ceva oarecum similar cu eșantionarea, și anume granulația benzii sau a vinilului, dar asta e distribuită statistic, e variabilă în timp, și se comportă asupra sunetului ca un filtru difuz care practic mărește probabilitatea ca mediul să descrie fidel și frecvențele din apropierea zonei în care granulația devine sesizabilă. Adăugat fiind la acest aspect și faptul că amplitudinea semnalului variază și ea continuu la mediul analogic, rezultatul mi se pare clar: analogicul este mai fidel decît digitalul (atunci cînd este comparat cu standardul CD). Diferențele se estompează mult cînd captura se face la „24/96” (sau 24 biți, 96 kHz eșantionare), caz în care digitalul în sfîrșit își demonstrează puterea.

 

Parerea mea este ca nu se pot face comparatii, deoarece si banda, si discul au puncte slabe si nu este oricum considerata viteza benzii, care influenteaza intr-o masura uriasa calitatea inregistrarii.

Evident că influențează enorm. Ritmul cu care dipolii elementari trec prin fața întrefierului capului de redare/înregistrare este cel care definește frecvența maximă stocată, iar numărul de dipoli elementari care trec în unitatea de timp definește cît de mare poate fi dinamica benzii (cu cît mai mare e „lățimea” pistei, cu atît mai mulți dipoli sînt „detectați” și vor contribui la cîmpul total momentan a cărui variație va induce un anumit curent în capul de redare). Dar comparațiile se pot face, la urma urmei pot fi interpretate drept „cutii negre” care alimentează cu semnal niște traductoare electro-mecanice (difuzoarele).

 

Discurile de la auditii cu siguranta nu erau cele de la Electrecord. Parerea mea personala este ca boxele fac 90% din "fidelitate", mai precis din placerea de a asculta. Amplificatoarele cu lampi suna bine, dar depinde si cine le face (oricum sa dau de exemplu 10.000euro pe un amplificator mi se pare exagerat, as alege unul cu mos-fet imediat).

Electrecord... neah, nu merită să mai comentez. Jalnice înregistrări, majoritatea lor... Pe procentul ăla n-aș fi așa de convins, depinde mult și ce e înaintea boxelor, dar foarte mult și ce e după boxe (spațiul în care se ascultă). Amplificatoarele pe lămpi au, cred, o rezoluție mult mai bună ca a celor pe tranzistoare datorită, presupun, excursiei mult mai largi a valorilor tensiunii amplificate... și, presupun, și distorsiunea blîndă la saturație contribuie la „căldura” lor.

 

Dar ca sursa sonora, eu sunt in favoarea computerului + un DAC de calitate (preturi 500-5000€). Muzica digitala se aude prost pentru ca aparatele sunt facute prost (un computer nu poate fi HiFi pentru ca nu este construit pentru asa ceva, chiar si o placa de sunet performanta este supusa interferentelor in interiorul computerului, cele externe nu au buffer, etc...).

Computerul... în ultimul timp a cam scăpat de interferențe. Toate busurile pe calculatoarele actuale folosesc frecvențe deasupra mult celor audio. Așa că eu aș zice că și computerul cît de cît actual e o sursă HiFi de calitate. Părerea mea.

 

Cand o sa ma hotarasc sa dau 3000€ pe o pereche de boxe cat de cat bune, probabil o sa re-analizez daca discul de vinil merita atentie. E doar o chestiune de preferinte pe ce vrei sa arunci banii, pe discuri de vinil bune sau pe muzica digitala inregistrata bine.

Cred că se observă diferențele și pe boxe de 300 euro. Eu unul am niște boxe vechi, dar binișor făcute, și care totuși sună mult mai bine decît 90% din marfa așa-zis „de calitate” din prăvăliile actuale. Și simt din plin diferența vinil/digital sau vinil/bandă. Deși ultima pereche nu e chiar atît de concludentă...

 

Scuze pentru postul cam fără rost, simțeam nevoia să comentez. :)

Link spre comentariu

Alătură-te conversației

Poți posta acum și să te înregistrezi mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: Postarea ta va necesita aprobare moderator înainte de a fi vizibilă.

Vizitator
Unfortunately, your content contains terms that we do not allow. Please edit your content to remove the highlighted words below.
Răspunde la acest subiect...

×   Alipit ca text avansat.   Restituie formatare

  Doar 75 emoji sunt permise.

×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.




×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Am plasat cookie-uri pe dispozitivul tău pentru a îmbunătății navigarea pe acest site. Poți modifica setările cookie, altfel considerăm că ești de acord să continui.Termeni de Utilizare si Ghidări